Un nou tratament promițător ar putea întări oasele și diminua depunerile de grăsime în postmenopauză
O substanță dezvoltată inițial ca posibil tratament împotriva cancerului a demonstrat capacitatea de a stimula formarea țesutului osos și de a reduce acumularea de grăsime la șoareci cu deficit de estrogen, utilizați pentru a reproduce modificările hormonale asociate menopauzei. Studiile au arătat că acest tratament a crescut volumul osos și a păstrat structura internă a osului, fără a afecta procesul normal de resorbție osoasă.
Osteoporoza apare atunci când pierderea de țesut osos și deteriorarea structurii sale reduc rezistența oaselor, crescând riscul de fracturi. Riscul de osteoporoză crește odată cu înaintarea în vârstă, în special în cazul femeilor aflate în postmenopauză, aproximativ 21% dintre femeile cu vârsta de peste 50 de ani având această afecțiune. Una din trei femei va suferi, de-a lungul vieții, o fractură asociată bolii.
După menopauză, scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea osoasă și contribuie la modificările metabolismului și distribuției țesutului adipos. Cercetătorii caută mecanisme care ar putea influența atât pierderea osoasă, cât și modificările metabolice asociate menopauzei. Un astfel de mecanism a fost identificat în timpul dezvoltării unui tratament împotriva cancerului.
De la cercetarea în cancer la osteoporoză
Studiul a evaluat CADD522, o moleculă mică dezvoltată pentru a inhiba RUNX2, o proteină esențială în formarea scheletului, dar implicată și în dezvoltarea și răspândirea unor tipuri de cancer. În cercetările anterioare, blocarea RUNX2 a demonstrat că reduce afectarea osoasă produsă de tumori. Echipa de cercetători a investigat dacă acest mecanism ar putea limita pierderea osoasă după menopauză.
Studiul a utilizat un model experimental cu 32 de șoareci femele, dintre care 16 au suferit o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea ovarelor, iar celelalte 16 au fost supuse unei proceduri de control. Fiecare grup a fost împărțit în două subgrupuri, primind tratamentul sau o substanță de control. Administrarea tratamentului s-a realizat de trei ori pe săptămână, timp de opt săptămâni.
Analizele prin microtomografie computerizată au arătat că tratamentul a crescut volumul osos, păstrând în același timp numărul trabeculelor, structurile interne ale osului. Markerii remodelării osoase au indicat o creștere a nivelului P1NP, un marker al formării osoase, fără modificări ale βCTX, un marker al resorbției osoase. Aceasta sugerează că tratamentul a favorizat formarea de os nou fără a bloca resorbția osoasă.
Reducerea depunerilor de grăsime
Pe lângă efectele asupra osului, tratamentul a condus și la modificări metabolice. Șoarecii cu deficit de estrogen care au primit tratamentul au avut o greutate corporală mai mică decât cei netratați, fără a explica această diferență printr-un consum mai redus de hrană. De asemenea, a fost observată o cantitate mai mică de țesut adipos periferic și o reducere a acumulării de celule adipoase în măduva osoasă.
Deficitul de estrogen favorizează acumularea de grăsime în măduva osoasă, iar acest proces afectează mediul în care osul se formează și se remodelează. Cercetătorii au investigat și transformarea grăsimii albe în țesut adipos care consumă mai multă energie, dar nu au găsit dovezi concludente în acest sens.
Modificări ale metabolismului lipidelor
Studii asupra compoziției acizilor grași din creier au arătat modificări în profilul acizilor grași saturați și mononesaturați, iar unele valori s-au apropiat de cele din grupul de control. În schimb, nivelurile acizilor grași polinesaturați omega-3 au fost afectate într-o măsură mult mai mică.
Siguranța și efectele tratamentului
Cercetătorii au realizat experimente farmacologice și toxicologice pentru a evalua absorția și eliminarea substanței. Tratamentul a fost bine tolerat pe termen scurt, dar la doze mari au fost observate scăderi ușoare ale numărului de leucocite și creșteri ale fosfatazei alcaline și colesterolului. Un obstacol a fost eliminarea rapidă a substanței din organismul animalelor, iar datele de siguranță obținute la animale nu pot fi extrapolate la oameni.
Concluzii
Studiul sugerează o posibilă strategie terapeutică diferită pentru osteoporoză, prin inhibarea RUNX2, care ar putea favoriza formarea osoasă și reduce acumularea de țesut adipos asociat deficitului de estrogen. Rezultatele sunt preliminare, iar cercetările ulterioare sunt necesare pentru a evalua eficacitatea și siguranța tratamentului la oameni.