Litiaza coledociană: noutăți în diagnosticarea și tratamentul prin tehnici endoscopice
Litiaza coledociană reprezintă prezența calculilor în coledoc, canalul care transportă bila din ficat în duoden. În majoritatea cazurilor, calculii migrează din vezica biliară, unde aproximativ 10% dintre adulți prezintă calculi sau microcalculi (1-5 mm). Mai rar, calculii se formează direct în căile biliare, fie în absența unei stenoze, fie în amonte de aceasta.
Tabloul clinic și complicații
Spre deosebire de litiaza veziculară, calculii coledocieni sunt rareori asimptomatici. Aceștia se manifestă prin durere în etajul abdominal superior și icter. Colangita sau angiocolita acută, infecția bilei aflate în stază, se exprimă prin triada Charcot – durere, febră cu frisoane și icter – și poate evolua spre șoc septic. De asemenea, pancreatita acută biliară apare prin blocarea sau trecerea calculului prin papilă.
Factori de risc
Factori precum sexul feminin, vârsta peste 40 de ani, obezitatea, diabetul și istoricul familial cresc riscul de litiază. În timpul sarcinii, estrogenii cresc concentrația colesterolului în bilă, iar progesteronul reduce contractilitatea vezicii biliare; astfel, nămolul sau nisipul biliar și calculii apar la aproximativ una din zece gravide. De asemenea, scăderea ponderală rapidă după gastrectomia longitudinală (gastric sleeve) favorizează litogeneza, cu până la o treime dintre pacienți dezvoltând calculi în primele 12-18 luni, risc redus semnificativ prin profilaxie cu acid ursodeoxicolic.
Diagnostic
Diagnosticarea litiazei coledociene se face prin analize biologice care evidențiază colestază, uneori citoliză și sindrom inflamator. Ecografia abdominală poate evidenția dilatarea căilor biliare, însă identifică doar aproximativ jumătate dintre calculii coledocieni. Colangio-RMN-ul și ecoendoscopia au o sensibilitate de peste 90%, ecoendoscopia având capacitatea de a detecta chiar și microcalculii.
Tratament
Tratamentul litiazei coledociene este aproape exclusiv endoscopic, realizat prin colangiopancreatografie endoscopică retrogradă (ERCP). După sfincterotomie, calculii sunt extrași cu sonda Dormia sau cu balonaș, având o rată de succes de peste 85%. Calculii mari pot fi fragmentați prin litotripsie mecanică sau laser. Complicațiile sunt rare, incluzând pancreatita post-procedurală (circa 5%), hemoragia (1-2%) și perforația (1%). În cazurile de angiocolită, drenajul biliar trebuie realizat în primele 24 de ore. La gravide, ERCP se poate efectua în siguranță, cu expunere minimă la radiații. Ulterior, colecistectomia laparoscopică previne recidiva.
Diagnosticul precoce și tratamentul endoscopic prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe ale litiazei coledociene.
