Activiștii solicită Bienalei de la Veneția să excludă Israelul, reprezentat de sculptorul român Belu-Simion Făinaru
Grupul activist Art Not Genocide Alliance (ANGA) a lansat o scrisoare deschisă prin care solicită Bienalei de la Veneția să împiedice participarea Israelului la ediția din 2026. Scrisoarea a fost semnată de 178 de artiști, curatori și lucrători culturali implicați în Bienală. Israelul urmează să fie reprezentat prin instalația „Rose of Nothingness” a artistului de origine română Belu-Simion Făinaru.
În scrisoarea adresată directorilor Bienalei de la Veneția, ANGA afirmă că se află „într-un refuz colectiv de a permite promovarea statului israelian în timp ce comite genocid”. Semnatarii subliniază că „complicitatea Bienalei de la Veneția cu încercarea de distrugere a vieții palestiniene trebuie să înceteze”. Aceștia adaugă că „niciun artist sau lucrător cultural nu ar trebui să fie obligat să împartă o platformă cu acest stat genocid”.
Printre semnatarii cunoscuți se numără Alfredo Jaar (Chile), Yto Barrada (Maroc) și Cauleen Smith, regizoare și artist multimedia din SUA. ANGA a descris participarea Israelului ca un „sprijin instituțional explicit într-un moment de violență în escaladare”.
Pavilionul Israelului și precedentele controverse
Bienala de la Veneția, care alternează anual între expoziții de artă și arhitectură, găzduiește 29 de pavilioane naționale permanente în Giardini, unde artiștii aleși de țările lor expun lucrări. Pavilionul Israelului, deschis în 1952, este unul dintre aceste spații permanente.
La ultima Bienală de artă, în 2024, ANGA a lansat o campanie împotriva participării Israelului, printr-o scrisoare deschisă semnată de peste 24.000 de persoane. Pavilionul a fost închis ulterior de Ruth Patir, artista israeliană care urma să expună acolo. În 2025, Israelul nu a participat la Bienala de arhitectură, ministerul culturii motivând necesitatea renovării pavilionului.
În contractul pentru Bienala 2026, guvernul israelian a introdus o clauză prin care artistul selectat trebuie să asigure că pavilionul rămâne deschis. Totuși, participarea Israelului din acest an nu va avea loc în pavilionul său permanent, ci în Arsenale, un complex de foste șantiere navale și armurării, folosit ca spațiu expozițional.
Presiuni asupra Bienalei privind Israel și Rusia
Președintele Bienalei, Pietrangelo Buttafuoco, a fost criticat pentru că a permis revenirea Rusiei la Bienală, pentru prima dată de la invazia Ucrainei în 2022. Ministerul italian al Culturii a condamnat revenirea Rusiei, dar nu a comentat participarea Israelului.
Răspunzând întrebărilor, ANGA a descris Bienala ca „una dintre cele mai vechi și prestigioase expoziții recurente din sistemul artistic global” și a precizat că „în acest context, prezența Israelului nu poate fi înțeleasă ca neutră”. Aceștia susțin că participarea Israelului contribuie la normalizarea culturală a unui stat care comite genocid, menținând în același timp un regim de ocupație, apartheid și expropriere în Cisiordania.
Violența împotriva artiștilor palestinieni
Numeroși artiști palestinieni au fost uciși de Israel în timpul conflictului din Gaza. Dorgham Qareqa, artist palestinian, a murit împreună cu familia sa după ce Israelul a încălcat un armistițiu. Heba Zagout, artistă și educator, a fost ucisă împreună cu copiii săi într-un atac aerian. De asemenea, artistul vizual Frans al-Salmi a fost ucis în bombardamentele israeliene.
ANGA a subliniat că decizia de a include Israelul este „deosebit de izbitoare”, având în vedere istoria Bienalei, care a exclus apartheidul sud-african timp de decenii. Grupul a concluzionat că refuzul de a condamna și de a exclude Israelul contribuie la reproducerea unei narațiuni care continuă să prezinte statul israelian drept victimă, ascunzând violența structurală pe care se bazează.
ANGA a menționat că cererea sa se adresează „reprezentării statului, nu indivizilor”, adăugând că „un pavilion național la Bienala de la Veneția este o reprezentare culturală oficială a acelui stat” și că artiștii israelieni care se opun violenței nu ar trebui folosiți ca acoperire culturală pentru acțiunile statului.
