Arhiva Securității: Cozile interminabile și penuria de alimente în epoca comunistă
Documente din arhivele fostei Securități evidențiază amploarea penuriei alimentare din România anului 1980 și modul în care lipsa alimentelor genera nemulțumire în rândul populației. Rapoartele din județul Cluj descriu cozi de sute de persoane, magazine cu rafturi goale și oameni care își abandonau locurile de muncă pentru a cumpăra alimente atunci când „se băga” marfă. Mărturiile celor care au trăit în acea perioadă arată umilințele cozilor nesfârșite și dificultățile întâmpinate pentru a pune ceva de mâncare pe masă.
În 1980, penuria de alimente era considerată alarmantă. La Dej, muncitorii din sectorul construcțiilor se plângeau de lipsa alimentelor din comerțul de stat și de prețurile ridicate din piețe. Un raport al Securității menționează că un muncitor calificat trebuia să lucreze o oră pentru a cumpăra trei ardei.
Cozile pentru gogoșari
Pe 30 septembrie 1980, la Dej, muncitorii au lăsat lucrul pentru a se așeza la coadă după ce s-a aflat că au sosit gogoșari. „Din două echipe de zidari și una de dulgheri nu a rămas la punctul de lucru niciun muncitor timp de aproape 6 ore”, notează documentul. Situații similare deveniseră obișnuite, iar anunțurile despre sosirea legumelor atrăgeau muncitorii, care abandonau uneltele.
Cozile pentru carne
Pe 16 octombrie 1980, la o măcelărie din Turda, oamenii au început să formeze rândul încă de la ora 7 dimineața. La ora 16:30, carnea nu fusese încă pusă în vânzare, iar rândul ajunsese la aproximativ 300 de persoane. Un profesor pensionar, împins afară din rând, a protestat, acuzând conducerea comerțului că aduce carne „numai de momeală”. Gestionarul a încercat să calmeze spiritele, dar a fost huiduit.
La o altă măcelărie din centrul orașului, la ora 21, mai erau aproximativ 200 de persoane la coadă, un responsabil local al forțelor de muncă declarând că stătea la rând încă de la ora 16 și mai avea în față peste 100 de persoane.
Lipsa alimentelor
Un raport din 22 octombrie 1980 arată că problemele de aprovizionare continuau la Dej, menționând lipsa zahărului, uleiului și făinii. În magazine, se formau frecvent cozi, iar mulți oameni plecau nemulțumiți, protestând. O discuție interceptată relata despre o soție care nu găsise carne, mezeluri sau alte produse alimentare esențiale.
Țăranii la piață
Penuria de alimente afecta nu doar orașele, ci și mediul rural. La Dej, peste jumătate dintre persoanele care căutau produse alimentare proveneau din mediul rural, inclusiv din județele Bistrița-Năsăud și Maramureș. Țăranii vindeau produsele agricole la prețuri mai mari decât cele oferite prin cooperative, iar pâinea neagră era cumpărată în cantități mari pentru hrănirea animalelor.
Nemulțumirea socială
Lipsa alimentelor nu era doar o problemă economică, ci o sursă majoră de nemulțumire socială. Securitatea monitoriza reacțiile oamenilor și critica regimul. O femeie din Dej descria viața cotidiană ca fiind „numai un chin, o suferință, o luptă”, menționând că cea mai mare problemă era lipsa alimentelor pentru copiii săi.
Rapoartele consultate provin din fondurile arhivistice ale CNSAS și surprind, prin intermediul informatorilor și al corespondenței interceptate, realitatea aprovizionării în județul Cluj în toamna anului 1980, oferind o imagine diferită față de propaganda oficială a regimului comunist.
