Captivă în propriul cămin: o mamă din Constanța se confruntă cu agresivitatea fiului său, care suferă de schizofrenie. Sprijinul legal se dovedește insuficient
O femeie din Constanța trăiește un coșmar, fiind terorizată de fiul său diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Aceasta a fost agresată de mai multe ori, iar vecinii au fost martori la violențele comise. În momentele de criză, bărbatul a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie Palazu Mare, dar, conform legii, după stabilizarea stării sale, el trebuie externat. Revenind acasă, el își reia comportamentele agresive.
Recent, femeia a obținut un ordin de protecție; însă, această măsură nu reprezintă o soluție permanentă. La 17 octombrie 2025, victima a fost agresată din nou, fiind lovită cu pumnul în umăr, incident care i-a provocat o echimoză, confirmată printr-un certificat medico-legal. Instanța a reținut că fiul său este încadrat în grad de handicap din 2014, având un diagnostic de schizofrenie paranoidă. Comportamentul violent al acestuia a fost confirmat de declarațiile vecinilor, care au fost martori la agresiuni. De asemenea, fratele agresorului a apelat de mai multe ori la 112, semnalând comportamentul violent al acestuia, rezultatul fiind internarea repetată la Secția de Psihiatrie Palazu Mare.
Pe 25 noiembrie 2025, Judecătoria Constanța a emis un ordin de protecție valabil pentru 6 luni, care impune evacuarea temporară a fiului din locuința mamei și menținerea unei distanțe de 100 de metri față de aceasta. Totuși, instanța a respins solicitarea mamei de a obliga fiul să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere, considerând-o nefondată.
De ce nu este ținut mai mult la Palazu Mare?
Ordinul de protecție oferă doar o soluție temporară, iar întrebarea care persistă este de ce fiul nu este internat pe termen lung. Conform legislației (Legea 487/2002 republicată a sănătății mintale), internările nevoluntare pot fi menținute doar dacă există condițiile care au determinat hotărârea inițială. Odată stabilizat, pacientul trebuie externat, chiar dacă familia nu este de acord, iar medicii nu pot acționa altfel decât respectând legea.
Articolul 54 stipulează că o persoană poate fi internată nevoluntar doar dacă un medic psihiatru consideră că există un pericol iminent pentru sine sau pentru alții. Procedurile de internare nevoluntară sunt reglementate și necesită evaluări specifice, care pot exclude internarea pe termen lung fără un tutore legal.
Cum se poate rezolva situația?
O soluție viabilă pe termen lung pentru mamă este instituirea tutelei sau curatelor prin instanță. Odată ce mama sau o altă persoană devine tutore legal, aceasta poate semna pentru internarea pe termen lung a fiului în centre specializate. Fără un tutore, sistemul rămâne blocat: persoana este considerată „capabilă juridic”, ceea ce împiedică DGASPC să preia pacientul și limitează opțiunile de internare permanentă.
Odată instituită tutela, tutorele poate gestiona drepturile sociale, pensia de handicap și poate solicita plasarea în centre rezidențiale. În lipsa unui tutore, întreaga responsabilitate rămâne pe umerii mamei, ceea ce reprezintă o reală dramă pentru familiile cu membri care suferă de schizofrenie.
