Ceea ce ne prelungește viața: dietă, exerciții fizice sau moștenire genetică?
Mai mulți factori influențează durata de viață, cum ar fi dieta, exercițiile fizice, fumatul, consumul de alcool sau mediul. Totuși, rolul genelor în determinarea longevității a fost subiect de controversă timp de decenii. Un nou studiu a încercat să ofere un răspuns, indicând un rol mult mai important al geneticii decât cercetările anterioare, estimând contribuția genelor la durata de viață a omului la aproximativ 50%. Acest procent este dublu față de cel rezultat din studiile anterioare și reflectă rezultatele cercetărilor efectuate pe animale de laborator.
„Durata de viață este determinată de mulți factori, inclusiv stilul de viață, genele și factorul aleatoriu. De exemplu, organisme identice din punct de vedere genetic, crescute în medii similare, pot muri la momente diferite”, a declarat un expert implicat în studiu. Cercetarea a încercat să evalueze variația dintre diferite persoane care poate fi atribuită geneticii, împărțind factorii de longevitate în genetică și „toate celelalte”, iar „toate celelalte” reprezintă aproximativ 50% din total.
Studiul a abordat un factor de confuzie din cercetările anterioare, care s-au bazat pe gemeni suedezi și danezi, majoritatea informațiilor datând din secolul al XIX-lea. Aceste studii nu au luat în considerare decesele cauzate de violență, accidente, boli infecțioase și alți factori externi, care nu au legătură cu organismul, numiți mortalitate extrinsecă. Autorii studiului au subliniat că aceste aspecte au denaturat concluziile anterioare privind componenta genetică a longevității.
Noul studiu a utilizat o formulă matematică pentru a considera mortalitatea extrinsecă în rândul gemenilor. Mortalitatea extrinsecă în perioada în care au trăit gemenii studiați, înainte de era antibioticelor, era de 10 ori mai mare decât în prezent, în principal din cauza bolilor infecțioase. Cercetătorii au validat predicția conform căreia decesele extrinsece maschează ereditatea, folosind date recente din Suedia, care includeau gemeni crescuți împreună și separați.
Gemenii identici, crescuți separat, împărtășesc genele, dar nu și mediul, ajutând astfel la separarea geneticii de mediu. Gemenii fraterni, care împărtășesc aproximativ jumătate din structura lor genetică, sunt, de asemenea, valoroși în aceste cercetări. Studiile anterioare au utilizat metode statistice care funcționează bine pentru alte trăsături, însă durata medie de viață este afectată în mod special de mortalitatea extrinsecă.
Aceste concluzii au implicații importante pentru cercetările despre îmbătrânire. Estimările scăzute ale importanței eredității ar fi putut descuraja finanțarea și cercetarea în domeniul geneticii îmbătrânirii, sugerând că aceasta era în mare parte aleatorie sau determinată de mediu. Studiul validează căutarea factorilor genetici ai longevității, arătând că semnalul genetic este puternic, dar era ascuns anterior de „zgomotul” din datele recoltate.
Genele influențează durata de viață în ambele sensuri. Există defecte genetice debilitante care pot provoca boli și scurta longevitatea, dar au fost identificate și gene care oferă beneficii pentru longevitate. „Mulți centenari ajung la vârsta de 100 de ani fără să sufere de afecțiuni medicale grave. Este clar că aceste persoane au gene protectoare care le apără împotriva dezvoltării bolilor care apar odată cu vârsta”, a concluzionat cercetătorul principal.
