Cercul vicios al violenței și sărăciei: de ce România riscă să piardă miliarde
Violența a devenit una dintre cele mai mari poveri economice ale lumii, cu un impact economic global estimat la aproape 20 de trilioane de dolari în 2024, conform datelor Institute for Economics & Peace. Cheltuielile militare au ajuns la 9 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproape jumătate din costul total al violenței. Această creștere a cheltuielilor militare reflectă tensiunile globale crescute, conform analistului economic Costin Ciora. El subliniază că această situație generează un cerc vicios între violență și impactul economic.
Chiar dacă România nu este implicată direct în conflicte armate, efectele economice se resimt în bugetul național și în viața de zi cu zi. Creșterea riscurilor de securitate determină statele să aloce mai mulți bani pentru apărare, iar acest trend este relevant și pentru România. În prezent, 84 de țări au crescut ponderea cheltuielilor de apărare în PIB, iar în România, alocarea resurselor către armată reduce bugetul destinat sănătății, educației sau infrastructurii.
Potrivit datelor World Economic Forum, riscul unui conflict militar este perceput ca fiind principalul risc strategic pentru România, urmat de riscuri economice precum inflația, datoria publică și presiunea asupra sistemului de sănătate. De asemenea, România a coborât cu două poziții în clasamentul global al păcii, ajungând pe locul 64, conform Global Peace Index, ceea ce sugerează o evaluare radical diferită a riscurilor în contextul apropierii de războiul din Ucraina.
Aproximativ 3,5 milioane de români trăiesc în risc de sărăcie, ceea ce reprezintă aproape unu din cinci cetățeni. Categoriile cele mai afectate sunt copiii și tinerii, cu peste 26% dintre copiii sub 18 ani și peste 22% dintre tinerii între 18 și 24 de ani aflându-se sub pragul de sărăcie. Discrepanțele regionale sunt semnificative, București-Ilfov având una dintre cele mai scăzute rate ale sărăciei din Europa, în contrast cu regiuni precum Sud-Vest Oltenia, unde rata se apropie de 30%.
Ciora menționează că această discrepanță contribuie la vulnerabilitatea socială și la o predispoziție mai mare către violență, având în vedere experiențele altor țări, cum ar fi Grecia, unde criza economică a dus la creșterea raportărilor de violență și criminalitate. Costurile violenței nu se limitează la numărul de infracțiuni, ci au un impact semnificativ asupra bugetelor publice, incluzând cheltuieli medicale, judiciare și costuri indirecte mai greu de cuantificat, cum ar fi pierderea productivității și traumele psihologice.
România se confruntă cu dificultăți economice serioase, cu aproape 40% dintre români care nu își permit o cheltuială neprevăzută și aproape 60% care nu pot să își permită o vacanță anuală. Aceste realități economice cresc tensiunea socială, iar Ciora avertizează că scăderea opțiunilor economice poate duce oamenii către soluții riscante, inclusiv infracțiunea.
Educația reprezintă un factor esențial în reducerea criminalității și sărăciei. Doar aproximativ 23% dintre români au studii terțiare, în comparație cu peste 55% în statele nordice. Ciora subliniază că acolo unde există investiții mari în educație, criminalitatea și sărăcia sunt mai reduse, iar comunitățile sunt mai stabile.
Copiii constituie o verigă vulnerabilă în acest sistem, cu unul din patru copii din România aflându-se în risc de sărăcie. Lipsa susținerii prin educație și sprijin social limitează opțiunile acestora și crește riscul de delincvență. Violența în familie este un alt aspect alarmant, cu aproximativ 42% dintre femei raportând că au fost victime ale violenței fizice, iar 37% că au fost agresate de parteneri.
Statisticile sunt îngrijorătoare, cu 51 de femei ucise în acest an din cauza violenței domestice, ceea ce înseamnă că aproape în fiecare săptămână o femeie a fost omorâtă în România. De la începutul anului, au fost emise peste 11.000 de ordine de protecție provizorii, dintre care aproape 4.000 au fost încălcate de agresori.
Concluzia lui Costin Ciora este că violența generează sărăcie, sărăcia alimentează criminalitatea, iar criminalitatea erodează economia. Fără intervenții punctuale, este imposibil să se iasă din acest cerc vicios, iar educația rămâne cheia pentru o soluție durabilă.
