Cumpătarea excesivă: „anorexia financiară”, o tendință tot mai frecventă
Economisirea și gestionarea atentă a banilor sunt, în mod normal, considerate comportamente financiare responsabile. Însă, când aceste obiceiuri devin obsesive, ele pot afecta viața de zi cu zi. Psihologii avertizează că tot mai multe persoane, din cauza temerilor legate de cheltuirea banilor, își domină deciziile și stilul de viață.
Annie Robinson, în vârstă de 39 de ani, reflectează asupra trecutului său: „Obișnuiam să compar obsesiv prețurile. Banii erau doar pentru supraviețuire și chirie. Dacă prietenii mă invitau la un concert, refuzam din teama că voi avea nevoie de bani în viitor. Iar când ieșeam la cină într-un restaurant scump, comandam doar un aperitiv. Fără masaje sau haine noi, doar plata facturilor. Îngrijirea personală însemna să supraviețuiesc zilei.” Deși câștiga bine la acea vreme, Robinson s-a privat de plăcerile financiare, suferind de „anorexie financiară”, un termen care descrie persoanele cu o atitudine de renunțare față de bani.
Vicky Reynal, autoarea cărții „Money On Your Mind: The Psychology Behind Your Financial Habits”, explică: „La fel ca persoana care se luptă cu tulburarea de sănătate mintală numită anorexie nervoasă, care se privează de mâncare pentru a-și menține greutatea corporală, «anorexicul financiar» se privează de lucrurile bune pe care banii ne permit să le avem.” Anorexia financiară este diferită de gestionarea bugetului, deoarece cheltuielile insuficiente provin dintr-un „loc irațional, emoțional” care „ne restricționează inutil bucuria”.
O tendință în creștere din cauza volatilității piețelor financiare
Robinson a observat că aceleași tipare din relația ei cu banii s-au repetat, având perioade de anorexie financiară în adolescență. „Îmi permiteam anxietatea să se manifeste prin mâncare și bani. Mâncarea și finanțele sunt lucruri pe care le alegem în fiecare zi și le folosim pentru a încerca să fac față emoțiilor mele”, spune ea.
Planificatorul financiar Holly Donaldson consideră că anorexia financiară devine tot mai frecventă din cauza volatilității piețelor financiare. „De fiecare dată când apare incertitudine, mai multe persoane se restricționează, unele inutil”, explică ea. Aceste restricții pot proveni din diferite motive, dar toate au în comun „privarea de anumite lucruri”.
Cazul lui Priya: o poveste de viață marcată de teama de a cheltui
Priya, în vârstă de 35 de ani, se identifică ca fiind anorexică financiară. A crescut observând comportamentul părinților ei, care au venit în Marea Britanie în 1972, după ce au părăsit Uganda. „Părinții mei strâng bani și economisesc obsesiv din teamă, iar eu fac același lucru. Chiar și când câștig bine, tot iau autobuzul în loc de metrou”, spune ea.
Deși câștigă 75.000 de lire sterline pe an și are economii de șase cifre, Priya s-a simțit mereu privată. „Mi-aș dori să pot fi mai relaxată, dar îmi fac mereu griji că voi avea nevoie de acești bani pentru a supraviețui. Acest lucru îmi afectează sănătatea mintală”, adaugă ea. A decis să urmeze terapie pentru anorexia financiară, iar terapeutul i-a recomandat să-și noteze veniturile și cheltuielile, pentru a avea o imagine clară a situației sale financiare.
„M-a ajutat”, spune Priya. „Încerc să mă asigur că cheltuiesc suma pe care mi-am stabilit-o în fiecare lună, în toate categoriile.”
Identificarea și depășirea anorexiei financiare
Reynal lucrează cu clienți care au obiceiul de a cheltui prea puțin și a descoperit că acest obicei se poate dezvolta din sentimente de vinovăție sau rușine. Ea încurajează oamenii să-și analizeze sentimentele legate de cheltuieli.
Robinson, care a avut suișuri și coborâșuri în lupta sa cu anorexia financiară, a reușit să-și schimbe atitudinea cu ajutorul terapiei. „Aș dori să-mi dau permisiunea de a cheltui bani pe lucruri care îmi plac”, spune ea. Maternitatea a jucat un rol important în procesul ei de vindecare, ajutând-o să realizeze importanța bucuriei în viața sa și a celor din jur.
Robinson este conștientă că temerile pot reapărea, dar știe că încrederea în sine este esențială. „Am fost concediată acum un an și a fost înfricoșător, dar nu am intrat în spirală. Am încredere că voi avea grijă de mine, indiferent de ce se întâmplă.”
