De ce ne costă atât de mult energia într-o țară bogată în resurse?
România dispune de hidrocentrale, reactoare nucleare și alte capacități de producție care pot furniza energie electrică la costuri relativ reduse. Cu toate acestea, avantajele acestor resurse nu se reflectă automat în facturile consumatorilor. Reorganizarea sistemului energetic național la începutul anilor 2000 a creat probleme semnificative în ceea ce privește costurile energiei.
Fragmentarea sistemului energetic
Separarea producătorilor în companii distincte, în funcție de sursa de energie utilizată, a generat interese comerciale diferite și a redus posibilitatea optimizării costurilor la nivelul întregului sistem. Fiecare companie urmărește propriile venituri și profituri, iar interesul comercial al producătorului de energie ieftină nu este să reducă prețul întregului sistem, ci să obțină cel mai bun preț pentru energia sa.
Reorganizarea fostului sistem integrat, inclusiv restructurarea CONEL din anul 2000, a determinat separarea producției hidro și termo în societăți independente, fiecare având propriile obiective economice. Această organizare a făcut ca avantajele producției ieftine să nu mai fie transferate automat către consumatori.
Impactul centralelor scumpe asupra prețului energiei
Un alt element important este mecanismul european de formare a prețurilor, cunoscut drept „ordinul de merit”. În cadrul acestuia, producătorii sunt selectați în funcție de ofertele de preț, iar prețul de tranzacționare este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii. Astfel, energia produsă la costuri reduse poate fi remunerată la același preț cu energia provenită din centrale mai costisitoare.
De exemplu, dacă consumul este de 100 MWh, iar producătorii de energie fotovoltaică și hidro pot furniza împreună doar 80 MWh, se va apela la o centrală pe gaze care cere un preț mai mare pentru a acoperi cererea. Prețul stabilit pentru întreaga cantitate tranzacționată ajunge la valoarea cerută de centrala pe gaze, chiar dacă cea mai mare parte a energiei a fost oferită la prețuri considerabil mai mici.
Optimizarea sistemului energetic
Fragmentarea producției a avut un efect negativ asupra planificării investițiilor și a utilizării resurselor energetice ale României. Fiecare companie își optimizează propriul profit și plan de investiții, ceea ce duce la dispariția perspectivei optimizării întregului sistem energetic național. Astfel, apare o sumă de interese comerciale, de cele mai multe ori divergente.
România ar trebui să reevalueze rezultatele reformelor energetice realizate în urmă cu peste două decenii, fără a contesta necesitatea existenței unei piețe concurențiale. Problema principală nu a fost liberalizarea pieței energiei, ci modul în care România a organizat producția și a separat interesele economice ale companiilor.
Concluzie
Greșelile reformei energetice de la începutul anilor 2000 nu au constat în liberalizarea pieței în sine, ci în confuzia între concurență și fragmentare, precum și în neînțelegerea optimizării costurilor printr-un mix energetic echilibrat.
