DECIZIA JUDECĂTORILOR în cazul ACHITĂRII avocatului Sorin Calaigii: Dovezi MANIPULATE!
După ce a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare, avocatul Sorin Calaigii a apelat la diverse căi extraordinare pentru a-și demonstra nevinovăția, depunând plângeri cu privire la modul în care a avut loc ancheta. Pe 3 iunie 2026, magistrații Curții de Apel București l-au achitat, stabilind că fapta nu există. Decizia nu este definitivă.
Motivarea judecătorilor a evidențiat că ancheta a fost prejudiciată. Judecătorii au menționat că, în raport cu aspectele relevante pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, instanțele anterioare au luat în considerare criticile formulate de revizuenți, inclusiv caracterul pretins fals al înregistrărilor ambientale. Aceste susțineri au fost analizate în contextul probatoriului existent la acel moment, fără a beneficia de elementele de noutate apărute ulterior, cum ar fi Ordonanța nr. 2354/P/2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dispus clasarea pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.
Curtea a reținut că ordonanța respectivă prezintă caracterul juridic al unei împrejurări noi, confirmând existența unor elemente esențiale privitoare la probitatea martorilor denunțători și la autenticitatea înregistrărilor ambientale. Judecătorii au constatat că înregistrările depuse de martorii denunțători prezentau urme de modificare prin alipire, alterare și recomprimare, ceea ce a fost confirmat de un raport de expertiză criminalistică.
În ceea ce privește înregistrările ambientale, Curtea a constatat că acestea au fost realizate de martorii denunțători cu mijloace proprii, iar dispozitivul original nu a fost prezentat instanței. De asemenea, înregistrările nu au fost efectuate în proximitatea temporală a pretinselor fapte de corupție, fiind realizate la aproximativ doi ani după presupusa săvârșire a acestora.
Judecătorii au subliniat că această succesiune temporală este incompatibilă cu ideea surprinderii spontane a unei activități infracționale și au existat indicii că denunțătorii au acționat sub coordonarea organelor judiciare. Aceasta a fost întărită de declarații ale martorilor denunțători, care au indicat că au fost orientați de procuror să realizeze respectivele înregistrări.
Curtea a menționat că menținerea în materialul probator a acestor înregistrări alterate ar compromite principiul legalității și loialității administrării probelor. De asemenea, a subliniat că aflarea adevărului nu poate fi realizată prin utilizarea unor mijloace viciate, existând riscul unei erori judiciare.
Astfel, Curtea a decis excluderea din materialul probator a înregistrărilor ambientale și a proceselor-verbale de transcriere a acestora, concluzionând că acuzațiile formulate împotriva revizuenților sunt rezultatul unei erori fundamentale, iar menținerea unei hotărâri de condamnare ar echivala cu validarea unei situații contrare realității.
În consecință, instanța a apreciat că împrejurările nou descoperite demonstrează caracterul netemeinic al soluției de condamnare, dispunând achitarea inculpaților în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod de Procedură Penală – faptele nu există.
