Descoperire terifiantă în Serbia: 77 de femei și copii, victime ale unui masacru „sângeros și premeditat”, acum 2.800 de ani
O groapă comună veche de aproximativ 2.800 de ani, descoperită în nordul Serbiei, evidențiază una dintre cele mai tulburătoare dovezi de violență organizată din Europa preistorică. Analiza a 77 de schelete arată că majoritatea victimelor erau femei și copii, uciși prin lovituri deliberate la nivelul capului, într-un episod descris de cercetători drept „brutal, deliberat și eficient”. Această descoperire oferă indicii esențiale despre apariția violenței strategice în masă în Epoca Fierului timpurie și despre tensiunile generate de migrații și conflicte pentru controlul terenurilor în Bazinul Carpatic.
Groapa a fost descoperită la situl arheologic Gomolava, situat în apropierea orașului Hrtkovci. Așezarea a fost fondată inițial în mileniul al VI-lea î.Hr., pe malul râului Sava, și a fost utilizată de-a lungul secolelor atât de comunități sedentare, cât și de grupuri mobile. În secolul al IX-lea î.Hr., grupurile semisedentare din Bazinul Carpatic începeau să se consolideze, generând tensiuni legate de utilizarea și controlul terenurilor.
Analizând o groapă comună de dimensiuni reduse, cu un diametru de aproximativ 2,9 metri și o adâncime de 0,5 metri, cercetătorii au identificat dovezi extinse de traumatisme letale intenționate la nivelul capului, provocate prin lovituri cu obiecte contondente. Poziționarea rănilor sugerează că atacatorii ar fi fost semnificativ mai înalți decât victimele sau chiar călare. Studiul a fost publicat în revista Nature Human Behaviour.
Analizele ADN au relevat că doar câteva dintre cele 77 de persoane aveau legături biologice apropiate, ceea ce sugerează că nu a fost vorba despre un atac asupra unei singure familii extinse. Studiul izotopilor de stronțiu din smalțul dentar a indicat că peste o treime dintre indivizi crescuseră în afara regiunii Gomolava, ceea ce sugerează un grup eterogen de indivizi.
Motivul exact al violenței în masă rămâne neclar. În secolul al IX-lea î.Hr., numeroase grupuri culturale se deplasau și se stabileau în Bazinul Carpatic, iar tensiunile dintre stilurile de viață mobile și cele sedentare ar fi putut genera conflicte legate de utilizarea și proprietatea asupra pământului. Cercetătorii sugerează că aceste tensiuni ar fi putut duce la migrații forțate, capturarea și uciderea unor grupuri specifice sau la schimburi de femei și copii prin căsătorii ori adopții.
O a doua groapă comună, descoperită la Gomolava în 1954, conținea în principal schelete de femei, alături de oase de animale și obiecte metalice și ceramice din aceeași perioadă. Ambele gropi ar putea reprezenta depozite simbolice de bunuri și persoane considerate valoroase, iar uciderea femeilor și copiilor ar fi avut scopul de a destabiliza genealogic grupurile rivale.
„Evenimentul uciderii, ritualul funerar și monumentul rezultat indică un lanț de acțiuni menite să rezolve sau să elimine forțat conflictele și să reechilibreze puterea în interiorul sau între comunități”, concluzionează cercetătorii, referindu-se la acest episod ca la „un episod de violență în masă și afirmare a puterii în Europa preistorică”.
