Destinul tragic al mamei Lindsay Clancy din SUA: juriul a rămas împărțit. Ce va urma
Jurații din cel mai mediatizat proces al momentului în SUA au declarat că nu pot ajunge la un verdict unanim în ceea ce o privește pe Lindsay Clancy, o mamă acuzată că și-a ucis cei trei copii în timp ce suferea de psihoză postpartum nediagnosticată. După aproximativ 18 ore de deliberări, cei 12 jurați — nouă femei și trei bărbați — l-au informat pe judecător că se află într-un impas. Judecătorul William Sullivan a ordonat juriului să continue deliberările. Dacă nu se poate ajunge la un verdict unanim, judecătorul va declara nulitatea procesului, iar procurorii vor avea dreptul să rejudecă cazul cu un nou juriu.
Clancy, o fostă asistentă medicală de maternitate în vârstă de 36 de ani, nu a negat niciodată că și-a ucis copiii — pe Cora, în vârstă de cinci ani, pe Dawson, în vârstă de trei ani, și pe Callan, în vârstă de opt luni — strangulându-i. Avocații ei au susținut însă că aceasta nu ar trebui să fie trasă la răspundere penală pentru decese, deoarece se afla în plină psihoză postpartum, o afecțiune rară care poate provoca halucinații și paranoia, determinând uneori o persoană să-și facă rău sieși sau copilului său. Procurorii au afirmat însă că ea „a acționat intenționat, rațional și rapid pentru a atinge un scop foarte specific — acela de a ucide”.
După comiterea crimelor, Clancy a sărit de la fereastra unui dormitor de la etaj, într-o aparentă tentativă de sinucidere, și a rămas paralizată definitiv de la talie în jos. În ciuda violenței cu care au fost comise crimele, Clancy a beneficiat de sprijinul femeilor din Statele Unite. Acestea au afirmat că cazul ei a scos la iveală deficiențele din sistemul de sănătate mintală destinat proaspetelor mame, precum și lipsa de conștientizare cu privire la psihoza postpartum, care afectează una sau două mame din fiecare 1.000.
Fostul ei soț, Patrick Clancy, director de vânzări la Microsoft, cel care a descoperit cadavrele copiilor lor, a susținut-o în instanță și a înființat o organizație non-profit menită să îmbunătățească îngrijirea sănătății mintale a femeilor. Pe parcursul procesului, jurații au ascultat mărturiile a 85 de martori, printre care rude ale lui Clancy și profesioniști din domeniul sănătății, care au oferit opinii divergente cu privire la starea ei mentală.
Patrick Clancy a declarat în fața instanței că starea psihologică a soției sale s-a deteriorat după ce a născut cel mai mic dintre copiii lor, în mai 2022. El a descris-o ca fiind o mamă „foarte devotată”, care „încerca să găsească medicația potrivită”. Patrick Clancy a afirmat că aceasta își exprimase gânduri legate de rănirea copiilor în lunile care au precedat crimele, la fel cum a făcut și mama lui Clancy, Paula Musgrove. Mama lui Patrick Clancy, Susan Clancy, a declarat că nora sa „cerșea ajutor” în toamna anului 2022.
Avocatul apărării lui Clancy, Kevin Reddington, le-a spus juraților că aceasta a solicitat îngrijire medicală de 19 ori între septembrie 2022 și ianuarie 2023 pentru depresie, anxietate și insomnie. În acea perioadă, a spus el, i s-au prescris 12 medicamente — antidepresive, somnifere și un antipsihotic — de către cinci furnizori de servicii medicale. „Doamne, ce mai trebuie să facă? Cerea ajutor, dar nu-l primea”, a spus Reddington.
În ajunul Anului Nou 2022, s-a internat într-un spital de psihiatrie, unde a rămas timp de cinci zile. Nouăsprezece zile mai târziu, avocatul ei a spus că a auzit o voce masculină autoritară care îi poruncea să-și omoare copiii. Alți doi martori care au văzut-o pe Clancy după crime au declarat că ea le-a povestit despre vocea persistentă.
Personalul medical care a consultat-o pe Clancy înainte de 24 ianuarie 2023 a pus la îndoială caracterizarea stării ei mentale făcută de apărare. Un psihiatru a declarat în fața instanței că Clancy „nu a afirmat niciodată că ar fi avut gânduri de a face rău altcuiva”. Clancy nu a prezentat nici semne de psihoză, a spus psihiatrul, dar a recunoscut că nu tratase niciodată un pacient cu psihoză postpartum. Alți profesioniști din domeniul medical au declarat că, deși Clancy avea un istoric documentat de anxietate postpartum, depresie postpartum și idei suicidare, ea nu prezenta semne de psihoză.
Juraților li s-a cerut să decidă dacă Clancy era „responsabilă penal” pentru omoruri sau dacă suferea de o boală psihică în momentul comiterii crimelor și, prin urmare, era incapabilă să înțeleagă ce făcea. Procuratura a afirmat că „nu există nicio îndoială că Lindsay Clancy suferea de o boală psihică”. Cu toate acestea, aceștia au susținut că ea a acționat rațional comițând crimele atunci când soțul ei era plecat de acasă și strangulându-și copiii mai mari înaintea bebelușului.
Procurorul, Jennifer Sprague, a susținut în pledoaria finală că Clancy nu a respectat instrucțiunile medicilor care îi prescriau medicamentele și le-a ascuns informații, inclusiv gândurile de a-și face rău copiilor. „Știți că ea cunoștea diferența dintre bine și rău în acel moment, deoarece avea acele gânduri încă de la începutul lunii decembrie, de a-și face rău copiilor, și le-a povestit despre ele lui Patrick și mamei sale. Dar cui nu i-a spus este foarte important. Nu a spus niciunui medic”, a spus Sprague.
În pledoaria finală, ea le-a reamintit juraților suferința pe care cei trei copii au îndurat-o înainte ca mama lor să-i omoare. „Gândiți-vă doar la asta: să fii strangulat, la durerea și confuzia prin care trec, iar totul este făcut de mama lor. Mama lor este cea care le face rău”, a spus ea. „I-a lăsat aruncați pe podeaua subsolului ca niște jucării sparte, pentru că se săturase să mai joace jocul.”
Clancy a plâns la masa apărării pe tot parcursul pledoariei finale a acuzării. Avocatul ei, Reddington, le-a spus juraților: „Această tânără nu a făcut nimic rău în viața ei. Era asistentă medicală. O fiică. O soție. Și o mamă deosebit de bună.”
