Divorțul și proprietatea: Cum se împart locuințele achiziționate din economiile personale ale unui soț
Unul dintre cele mai comune scenarii în familiile din România este vânzarea unei proprietăți dobândite de un soț înainte de căsătorie pentru a achiziționa o locuință mai spațioasă, folosind ca diferență de preț economiile comune ale cuplului. La divorț, apare întrebarea inevitabilă: cum se împarte această nouă casă și cât îi revine fiecăruia?
Potrivit Codului Civil, bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân, în principiu, proprietatea exclusivă a celui care le-a cumpărat. Articolul 340 litera g) stipulează că sunt bunuri proprii inclusiv sumele de bani care înlocuiesc un bun propriu. Astfel, banii obținuți din vânzarea unui apartament deținut înainte de căsătorie nu devin automat bunuri comune, chiar dacă sunt utilizați pentru cumpărarea unei alte locuințe.
Considerații legale privind împărțirea locuinței
Articolul 339 din Codul Civil precizează că bunurile dobândite în timpul comunității legale sunt bunuri comune, însă această regulă trebuie analizată împreună cu excepțiile privind bunurile proprii. În cazul în care unul dintre soți a contribuit cu bani proprii la achiziția unei locuințe, calculul partajului devine mai complex.
De exemplu, dacă un soț a vândut un apartament pentru 80.000 de euro și a adăugat 40.000 de euro economisiți împreună, cu un total de 120.000 de euro s-a cumpărat o casă. În cazul partajului, dacă se dovedește că cei 80.000 de euro provin din patrimoniul propriu și economiile comune sunt o contribuție egală, soțul care a vândut apartamentul ar beneficia de 80.000 de euro plus jumătate din economiile comune (20.000 de euro), iar celălalt soț ar primi cealaltă jumătate, tot 20.000 de euro. Aceasta ar însemna aproximativ 83,33% din valoarea casei pentru primul soț și 16,67% pentru celălalt.
Practicile instanțelor în cazuri asemănătoare
Instanțele de judecată au confirmat importanța provenienței banilor investiți în locuința familiei. De exemplu, în Decizia civilă nr. 727 din 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, un soț a vândut un apartament pentru 30.000 de euro, iar banii au fost utilizați pentru construirea unei case. Judecătorii au stabilit că 21,7% din obligațiile aferente achiziției au fost achitate înainte de căsătorie și 78,3% în timpul acesteia, aceste aspecte fiind esențiale în stabilirea contribuțiilor patrimoniale.
Dovezile necesare pentru recunoașterea bunurilor proprii
Soțul care solicită recunoașterea banilor proprii trebuie să prezinte dovezi care demonstrează proveniența acestora și utilizarea lor pentru cumpărarea locuinței. Documentele importante includ contractul de achiziție a primei locuințe, contractul de vânzare, extrasele bancare și documentele privind plata noii locuințe.
În cazul în care foștii parteneri ajung la o înțelegere, partajul poate fi realizat la notar. Dacă nu, instanța va stabili drepturile fiecăruia. Casa poate fi atribuită unuia dintre soți, care va plăti celuilalt o sumă de bani, numită sultă, corespunzătoare drepturilor stabilite la partaj. Dacă atribuirea nu este posibilă, se poate ajunge la vânzarea imobilului și împărțirea prețului.
Concluzie
În concluzie, contribuția financiară a unui soț la achiziția unei locuințe poate influența semnificativ rezultatul partajului. Legea nu impune împărțirea obligatorie în proporție de 50%-50%, iar rezultatul final depinde de proveniența sumelor, dovezile privind utilizarea lor, regimul matrimonial și circumstanțele specifice ale achiziției.
