Doi sateliți ESA și NASA măsoară calota glaciară din Groenlanda
Oamenii de știință au realizat primele măsurători ale topirii calotei glaciare din Groenlanda, utilizând misiunile satelitare CryoSat (ESA) și ICESat-2 (NASA). Ambele sateliți sunt echipați cu altimetre, însă folosesc tehnologii diferite pentru a realiza aceste măsurători. CryoSat utilizează un sistem radar, în timp ce ICESat-2 folosește lasere, fiecare având avantajele și dezavantajele sale în condiții meteorologice diverse.
Un studiu publicat în Geophysical Research Letters de către cercetătorii de la Centrul pentru Observație și Modelară Polară din Regatul Unit (CPOM) a confirmat că măsurătorile combinate de la CryoSat și ICESat-2 au o marjă de eroare de doar 3%. Această combinație oferă estimări mai precise ale topirii gheții și asigură continuitatea măsurătorilor chiar și în cazul unei posibile defecțiuni a uneia dintre misiuni.
Pierderi semnificative ale calotei glaciare
Între 2010 și 2023, calota glaciară din Groenlanda a pierdut în medie 1,2 metri din grosime, cu pierderi mult mai mari în zona de ablație, unde topirea depășește zăpada căzută. Aici, calota a avut o pierdere de 6,4 metri. Cele mai mari pierderi au fost înregistrate la ghețarii Sermeq Kujalleq și Zachariae Isstrøm, cu 67 metri și respectiv 75 metri de gheață.
În total, calota glaciară a scăzut cu 2.347 de kilometri cubi în decurs de 13 ani, echivalentul cantității de apă din Lacul Victoria din Africa. Anii cu cele mai mari pierderi au fost 2012 și 2019, când topirea extremă a dus la o pierdere de peste 400 de kilometri cubi de gheață.
Impactul global al topirii gheții
Topirea calotei glaciare din Groenlanda are efecte semnificative asupra circulației oceanice și a tiparelor meteorologice globale, având consecințe importante asupra ecosistemelor și comunităților din întreaga lume.
