Evaluarea acordului Trump cu Iranul: un joc de ambiții nerealizabile într-un conflict insuportabil
Donald Trump a intrat în războiul cu Iranul cu obiective maximaliste: eliminarea programului nuclear al țării, distrugerea programului său de rachete balistice și încetarea sprijinului acordat grupărilor militare regionale, inclusiv Hezbollah și Hamas. Conform unui memorandum de înțelegere, el iese din război cu promisiunea Iranului de a nu construi o bombă și de a purta discuții suplimentare privind programul nuclear, fără nicio mențiune scrisă referitoare la programul de rachete balistice. Hezbollah celebrează o „victorie”, deoarece memorandumul instituie un armistițiu în Liban, unde Israelul a ocupat o porțiune ca „zonă tampon”. The Guardian a raportat că atuul cheie al Iranului a fost, în cele din urmă, strâmtoarea Ormuz, calea navigabilă care, conform simulărilor anterioare, ar fi fost rapid blocată de Iran. Pentru a redeschide strâmtoarea, administrația a fost nevoită să renunțe la obiectivele sale mai ample sau să se confrunte cu o „criză economică mondială”, după cum a spus Trump.
Critica expertului
Barbara Leaf, membru distins al Institutului pentru Orientul Mijlociu și fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri din Orientul Apropiat, a declarat că SUA au început războiul cu „evaluări dezastruoase și nerealiste privind reziliența regimului” Iranului. Leaf a subliniat că SUA au realizat rapid că înfrângerea unui adversar care și-a perfecționat timp de patru decenii doctrina și abilitățile de război asimetric nu este războiul pentru care se pregătiseră. Ea a adăugat că escaladarea rapidă a suferinței economice la nivel global a făcut războiul cu atât mai insuportabil. Trump se confruntă acum cu o dilemă: nu dorește să reia conflictul armat, dar a irosit o mare parte din pârghiile pe care le-ar fi putut avea dacă războiul s-ar fi încheiat rapid.
Reacțiile politice
În ultimele zile, administrația Trump a ezitat să facă public textul memorandumului de înțelegere. Acesta a fost citit de un înalt oficial al administrației în cadrul unei conferințe telefonice de informare a presei, dar Casa Albă nu a publicat o copie online. Motivul este că mulți din propriul partid al lui Trump au criticat acest acord. Senatorul Bill Cassidy din Louisiana a numit acordul „cea mai gravă greșeală de politică externă din ultimele decenii”, adăugând că „Reagan se răsucește în mormânt”. El a subliniat că ambițiile nucleare ale Iranului nu au fost frânate, iar iranienii au învățat că amenințarea strâmtorii Ormuz dă roade. Senatorul Thom Tillis din Carolina de Nord a declarat că cele 14 puncte publicate nu sunt suficiente pentru a evalua dacă este un „acord bun”.
Justificarea acordului
Trump a criticat în mod constant Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) din era Obama, acuzându-l pe fostul președinte că a trimis „paleți cu bani gheață” pentru a mitui Iranul să nu construiască o bombă. Cu toate acestea, când a venit momentul să încheie propria sa înțelegere de pace cu Iranul, s-a trezit justificând restituirea unui set mai mare de active și a altor stimulente financiare. El a menționat că activele iraniene înghețate nu sunt banii SUA, ci ai Iranului, și că este posibil să fie necesară restituirea acestora. În ceea ce privește îmbogățirea uraniului de către Iran, Trump a afirmat că este „dificil” să interzici Iranului să aibă rachete balistice, având în vedere că aliați ai SUA, precum Arabia Saudită, dețin deja asemenea arme.
Concluzii
Memorandumul de înțelegere a fost, în cele din urmă, o decizie pragmatică a administrației Trump, conform căreia conflictul trebuie să se încheie cât mai repede posibil, în ciuda costurilor politice. Leaf a declarat că este „profund ușurată că acest război prost conceput pare să se apropie de sfârșit”, dar a adăugat că „nu există prea multe garanții că administrația nu va aluneca din nou în conflict”. Robert Malley, fost oficial al Departamentului de Stat și negociator al JCPOA, a scris că nu are prea mult sens să se compare cele două acorduri, care sunt „fundamental diferite, rezultate din contexte complet diferite”. El a concluzionat că memorandumul de înțelegere este de departe preferabil oricărei alternative propuse.
