Realitatea juridică a termenului „fiul/fiica lui Natural“
Termenul „fiul/fiica lui Natural“ se referă la copiii care nu au un tată recunoscut în acte, fiind folosit frecvent în documentele de stare civilă și în instanțele de judecată. Acest termen are o origine juridică veche, provenind din Decretul nr. 130/1949, care reglementează condiția juridică a copilului natural, adică a celui născut în afara căsătoriei.
Conform Decretului nr. 130 din 1 aprilie 1949, „copilul natural are aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil legitim, faţă de mama şi rudele acesteia“. De asemenea, se specifică faptul că tatăl poate recunoaște copilul natural printr-o declarație la ofițerul Stării Civile, iar în absența acestei declarații, recunoașterea se poate realiza prin înscris autentic sau testamentar.
În practică, termenul s-a simplificat, iar copiii fără tată în acte sunt adesea denumiți „fiul/fiica lui Natural“. În România, în cazul în care tatăl refuză să își asume paternitatea, copilul va apărea în certificatele oficiale doar cu mama menționată, iar în dreptul tatălui va fi lăsat un spațiu gol. Dacă mama cunoaște identitatea tatălui, dar acesta nu dorește să-l recunoască, ea are dreptul legal de a iniția o acțiune în stabilirea paternității, conform Codului civil român.
