Furnizorii lansează primele propuneri de gaze pentru 2026, anticipând liberalizarea pieței
Piața furnizării de gaze naturale din România se pregătește să intre într-o nouă etapă, odată cu eliminarea definitivă a plafonării prețurilor. Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă, în ultimele zile au apărut pe site-ul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) aproximativ 15 oferte noi de furnizare pentru 1 aprilie 2026, toate fiind peste nivelul actual al prețului plafonat. Dacă până vineri, 23 ianuarie, prețurile erau în jurul valorii de 0,31 lei/kWh cu TVA inclus, noile oferte sunt cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh, ceea ce înseamnă scumpiri între 4% și 32%.
Prețuri mai mari într-o piață în scădere
Paradoxul este că aceste creșteri apar într-un moment în care, atât pe piețele internaționale, cât și pe piața românească, trendul general al prețurilor este de scădere. Conform datelor de tranzacționare, costul total estimat al gazelor naturale (incluzând marfa și costurile de sistem) pentru trimestrul 2 și 3 din 2026 pe Bursa Română de Mărfuri este de aproximativ 0,31 lei/kWh, iar pe hub-ul european TTF, prețul pentru anul 2026 este chiar mai mic, în jur de 0,29 lei/kWh. Același nivel, de 0,29 lei/kWh, a fost și prețul facturat consumatorilor în luna decembrie 2025.
În acest context, o ofertă de 0,32 lei/kWh este o ajustare aproape neutră, explicabilă prin costuri administrative sau mici corecții comerciale. În schimb, o ofertă de 0,41 lei/kWh reprezintă o majorare de peste 30% față de prețul plafonat, fără ca această creștere să fie justificată de costul real al gazului. Furnizorii nu mai prețuiesc energia în funcție de costul mărfii, ci în funcție de risc, incertitudine și dorința de profit.
Cum se formează noile prețuri
Noile prețuri reflectă lecțiile dure învățate de furnizori în ultimii ani: intervenții ale statului, plafonări succesive, întârzieri la plata subvențiilor, presiuni pe cash-flow și volatilitate extremă. În acest climat, „ieftin” a devenit sinonim cu „periculos”. Marjele comerciale se lărgesc vizibil, iar pentru 2026 apar oferte care sugerează marje echivalente de până la 20-22%. O parte din aceste marje acoperă riscuri reale, dar o altă parte indică o repoziționare clară a unor furnizori, care nu mai urmăresc volum, ci profit stabil și previzibil.
România continuă să internalizeze un „premiu de preț” față de Europa. Pentru 2026, prețul strict al gazului ca marfă pe BRM este de circa 0,16 lei/kWh, față de 0,127 lei/kWh pe TTF, o diferență de aproximativ 26%. Acest decalaj se poate transmite în lanț și către prețurile la energie electrică, având în vedere rolul gazului în formarea prețului marginal.
Gestionarea eliminării plafonului
Modul în care a fost gestionată eliminarea plafonului este un factor major al situației actuale. România a avut practic 12 ani pentru a se pregăti de o piață liberalizată, însă, în afară de ultimele trei luni, nu s-a făcut aproape nimic concret. Această lipsă de claritate a blocat tranzacțiile pe piața angro. Când au apărut volume de gaze, ele au fost cumpărate rapid, la prețuri foarte mari, pentru că s-a interpretat greșit că există o lipsă de gaze. În realitate, nu există un risc real de penurie pentru următorul an.
Impactul asupra consumatorilor
Diferențele de preț, de ordinul câtorva bani pe kWh, se aplică la un consum anual de zeci de mii de kWh, transformându-se în sume semnificative. Astfel, pentru un apartament cu două camere (consum anual estimat la aproximativ 15.000 kWh), costul poate crește de la circa 4.650 lei/an la aproximativ 6.150 lei/an, iar pentru o casă (consum anual estimat la aproximativ 30.000 kWh), costul poate urca de la aproximativ 9.300 lei/an la circa 12.300 lei/an.
Creșterea prețului final implică automat și o creștere a sumei plătite ca TVA. Deși procentul de TVA rămâne același, valoarea efectivă a TVA din factură crește direct proporțional cu prețul, ceea ce înseamnă că consumatorul plătește mai mult furnizorului și contribuie cu sume mai mari la bugetul statului, fără să consume mai mult gaz.
Posibile soluții și transparență
Autoritățile nu pot interveni direct asupra prețurilor decât dacă furnizorii încalcă legea. Simplul fapt că un preț este mare nu reprezintă, juridic, o abatere. Totuși, o soluție ar fi obligarea furnizorilor să declare transparent marja comercială, pentru ca consumatorii să poată vedea clar ce parte din preț reprezintă cost și ce parte profit. Această practică ar permite sancționarea furnizorilor care depășesc marja declarată.
