Descoperire surprinzătoare în lumea meduzelor
Cercetătorii din Norvegia au descoperit accidental o specie de meduze care are capacitatea de a inversa procesul de dezvoltare, transformându-se din nou în larvă atunci când se confruntă cu lipsa hranei. Această descoperire a stârnit interesul oamenilor de știință cu privire la posibilele aplicații în încetinirea procesului de îmbătrânire la oameni.
Meduza nemuritoare și procesul de dezvoltare inversă
Nu este prima dată când cercetătorii fac descoperiri neașteptate despre meduze. Meduza „nemuritoare” (Turritopsis dohrnii) a fost identificată din întâmplare în anii ’80 de către doi tineri cercetători, Christian Sommer și Giorgio Bavestrello. Aceștia au observat că, în condiții de stres, meduza nu moare, ci redevine o formă anterioară a ciclului său de viață.
În mod obișnuit, meduzele adulte eliberează larve care se atașează de fundul mării și formează colonii de polipi, din care ulterior se dezvoltă alte meduze. Totuși, Turritopsis dohrnii poate declanșa un proces similar cu „transformarea unui fluture înapoi în omidă”.
Descoperirea meduzei Mnemiopsis leidyi
Recent, cercetătorii norvegieni au descoperit că și meduzele Mnemiopsis leidyi au capacitatea de a reveni la stadiul larvar. Pawel Burkhardt, cercetător în neurologie evoluționistă și lider de grup la Centrul Michael Sars al Universității Bergen, a subliniat că termenul „nemuritor” poate fi înșelător, sugerând că „dezvoltarea inversă” este o denumire mai adecvată.
Oamenii de știință au aplicat două metode pentru a „stresa” meduzele: înfometare prelungită și vătămare fizică, urmate de un regim de hrănire limitată. Rezultatele au arătat că 40% din meduzele rănite au reușit să își inverseze vârsta, comparativ cu doar 14% din cele înfometate.
Diferențele între specii
Burkhardt a explicat că unicitatea meduzei Mnemiopsis constă în faptul că un singur specimen poate reveni la stadiul larvar. Spre deosebire de Turritopsis, care se transformă într-o colonie de specimene, pentru cercetători este mai dificil să urmărească ciclul de viață și strategia de supraviețuire a unei specii coloniale.
Implicațiile acestei descoperiri
Cercetările au arătat că Mnemiopsis leidyi poate deveni din nou adultă după ce a fost transformată în larvă. Teoretic, acest ciclu ar putea continua la nesfârșit, deși nu înseamnă că meduzele pot trăi la nesfârșit, deoarece sunt vulnerabile la prădători.
Meduzele nemuritoare și misterele îmbătrânirii
Există o teorie conform căreia colapsul fermelor piscicole din Marea Neagră în anii ’90 ar fi fost cauzat de Mnemiopsis, a declarat Burkhardt. Această specie are larve cu tentacule, care se hrănesc diferit față de adulți – aceștia din urmă necesitând o cantitate semnificativ mai mare de hrană. Aceasta ar putea fi o strategie de supraviețuire în condiții dificile.
Îmbătrânirea este adesea menționată ca o cauză principală a mortalității. Pe măsură ce îmbătrânim, celulele suferă degenerări, iar plasticitatea creierului, capacitatea sistemului nervos de a se adapta în timp, scade. Meduzele nemuritoare sunt subiecte de studiu intens, cercetătorii încercând să descopere modalități de a încetini procesul de îmbătrânire și la oameni.
Studiile asupra meduzelor și implicațiile lor pentru oameni
Cercetătorii analizează din ce în ce mai mult cum ar putea fi încetinit procesul de îmbătrânire la oameni, chiar dacă scopul ar fi doar de a face perioada premergătoare morții mai confortabilă. Burkhardt a speculat asupra noii specii de meduze studiate, menționând că există o rearanjare semnificativă în sistemul nervos între cele două etape ale dezvoltării, aspect pe care echipa își propune să-l investigheze în următorii ani.
Ferdinando Boero, alt cercetător implicat în studiu, a explicat că observarea tiparului de dezvoltare inversă reprezintă primul pas. Apoi, este esențial să se stabilească procesele genetice care reglează dezvoltarea normală, pentru a putea repornește aceste procese.
Boero a subliniat că, dacă există un „buton” genetic, ar putea fi posibil să se verifice dacă acesta funcționează și în celulele umane. Cu toate acestea, regenerarea la oameni este extrem de improbabilă din cauza plasticității scăzute. El a adăugat că complexitatea acestui proces ar putea depăși cu mult înțelegerea noastră actuală.
