Misterul transferului: Cum un coronavirus sălbatic ajunge la oameni prin lilieci
Multe boli infecțioase emergente apar după ce agenți patogeni care circulă la animale reușesc să infecteze oamenii. Un nou studiu arată că modificări genetice minore pot influența modul în care virusurile interacționează cu sistemul imunitar al diferitelor specii și pot contribui la adaptarea acestora la gazde noi.
Conform unei cercetări realizate de cercetători de la Quantitative Biosciences Institute (QBI) al Universității California din San Francisco (UCSF), Icahn School of Medicine at Mount Sinai, Institut Pasteur și Fred Hutchinson Cancer Center, o singură modificare la nivelul unui aminoacid dintr-o proteină virală poate schimba modul în care un coronavirus interacționează cu sistemul imunitar al liliecilor și al oamenilor. Studiul se concentrează pe SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala COVID-19, și un coronavirus înrudit, RaTG13, care infectează exclusiv liliecii.
Echipa de cercetare a comparat modul în care cele două virusuri interacționează cu proteinele implicate în răspunsul imun din celulele pulmonare umane și din cele ale liliecilor. Experimentele au fost realizate folosind prima linie celulară pulmonară obținută în laborator din celule ale liliacului mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), o specie prezentă și în România.
Analiza a identificat drept element-cheie o proteină virală numită OrfB9. Varianta acestei proteine din SARS-CoV-2 diferă de cea prezentă în RaTG13 printr-un singur aminoacid din aproximativ 100. În celulele umane, varianta OrfB9 din SARS-CoV-2 a dezactivat un sistem de alarmă al răspunsului imun, permițând multiplicarea virusului. În schimb, în celulele de liliac, varianta OrfB9 din RaTG13 a activat o proteină implicată în apărarea imună, contribuind astfel la limitarea virusului.
Rezultatele studiului oferă o posibilă explicație pentru modul în care virusuri aparent inofensive la animale se pot adapta la oameni și pot provoca forme severe de boală. Diferențele genetice foarte mici pot avea efecte majore asupra capacității unui virus de a infecta o gazdă nouă. Analiza interacțiunilor dintre proteinele virale și cele ale gazdei poate evidenția semnături moleculare asociate riscului de transmitere între specii.
Informațiile obținute din această cercetare ar putea contribui la dezvoltarea unor sisteme de avertizare timpurie pentru identificarea virusurilor cu potențial de a infecta oamenii. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Cell Host & Microbe.
Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), specie folosită în studiu, este prezent și în România, în special în zonele carstice și deluroase. Acesta poate fi întâlnit în Munții Apuseni, Banat, Oltenia și Dobrogea, precum și în sudul și vestul Carpaților, fiind prezent în numeroase sisteme de peșteri din Transilvania și Crișana.
