Fuga ucrainenilor în România: O realitate periculoasă
Peste 22.000 de ucraineni au trecut ilegal frontiera în România, căutând să evadeze din armată sau să scape de mobilizare. Un sfert dintre aceștia au ales să parcurgă un traseu periculos prin munți, în vreme ce alții au traversat râul Tisa înot.
Unul dintre acești tineri, Roman (nume fictiv), a reușit să ajungă în România după un drum chinuitor. Anterior, el lupta în Donbas ca lunetist și a traversat ilegal frontiera, având în buzunar o insignă a forțelor armate ucrainene. Alături de el, Mihaïlo părea epuizat, iar ochii săi reflectau greutățile întâmpinate în ultimele zile de drum.
Cei doi au fost reperați dimineața, după ce expediția lor s-a desfășurat prin lanțul muntos al Carpaților. După ce au fost preluați de serviciile de urgență, au fost duși la poliția de frontieră, unde li s-a comunicat că au intrat ilegal în țară. Între timp, un grup de salvatori a petrecut noaptea căutându-i, răspunzând unei alerte primite din Ucraina.
Salvatorii în acțiune
Salvatorii de la Salvamont Maramureș, care au salvat deja peste 250 de dezertori ucraineni de la începutul războiului, s-au mobilizat imediat pentru a-i găsi pe cei doi. Trei salvatori au pornit să înfrunte traseele dificile și înzăpezite, fiind urmați de un vehicul al poliției de frontieră.
După un parcurs complicat, grupul a continuat pe jos, confruntându-se cu zăpada care le înghițea picioarele la fiecare pas. Cu toate că zona era extrem de periculoasă, salvatorii și-au asumat riscurile pentru a răspunde apelurilor de ajutor, demonstrându-și datoria și dedicarea față de viețile oamenilor în nevoie.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
Povestea lui Vladislav Duda ilustrează dificultățile cu care se confruntă mulți ucraineni care încearcă să fugă din calea războiului. La 28 de ani, Vladislav a decis să-și părăsească țara, temându-se de mobilizare, deoarece bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani nu au voie să părăsească Ucraina din cauza legii marțiale.
După o călătorie plină de peripeții, care a început în Harkov, Vladislav a încercat să traverseze munții spre România. „Am preferat să aştept iarna, când era mai frig, înainte de a încerca traversarea”, povestește el. În timpul acestei călătorii, grupul său a întâmpinat dificultăți, iar Vladislav a ajuns într-o situație critică, fiind lăsat singur în condiții extrem de nefavorabile.
După ce a fost găsit în stare de hipotermie extremă, Vladislav a fost salvat de Mihai Cantea, care a urmărit urmele sale în zăpadă. „Am crezut că nimeni nu va veni vreodată să mă caute și că voi muri”, mărturisește Vladislav. După 18 ore de salvare, el își exprimă convingerea că „cel mai periculos lucru nu este să petreci opt zile în munți, ci să mergi la război”. Această experiență reflectă lupta și curajul ucrainenilor care, în ciuda riscurilor, aleg să fugă dintr-o situație extrem de dificilă, căutând o viață mai bună în altă parte.
„Nu mai este războiul meu”: Povestea ucrainenilor care fug în România
Vladislav, un ucrainean care a fugit din țara sa, explică motivul deciziei sale: „Vreau să trăiesc, nu vreau să lupt pentru oameni corupţi.” El adaugă că refuză să se întoarcă atâta timp cât corupția persistă în Ucraina.
Maksîm, alt ucrainean care a încercat să scape de conflict, a plătit un preț greu în încercarea sa de a traversa munții. După ce a primit o somație militară, s-a ascuns în pădure timp de o lună, înainte de a se aventura în călătoria sa periculoasă. A fost nevoit să plătească 2.000 de euro unui contrabandist pentru a-l ajuta să ajungă în România.
Grupul din care făcea parte Maksîm a încercat să traverseze un vârf montan, Pop Ivan, dar s-a confruntat cu dificultăți severe. „Tatăl prietenului meu s-a prăbuşit, iar fiul său s-a dus să îl ridice,” povestește el. În timpul nopții, tatăl prietenului său a dispărut în pădure, lăsând grupul îngrijorat pentru siguranța sa.
Maksîm a continuat drumul, dar și-a pierdut pantofii și a mers desculț, suferind răni severe. În cele din urmă, un alt rătăcit a reușit să transmită coordonatele sale, iar el a fost salvat și transportat la spitalul din Baia Mare, România. „Aici am o şansă, în timp ce pe linia frontului nu am avut niciuna,” a spus el, recunoscător pentru supraviețuirea sa.
Aceste povești ilustrează lupta ucrainenilor care fug de război, căutând refugiu și o viață mai bună în România, unde speranțele de supraviețuire și libertate devin priorități esențiale.
În contextul conflictului din Ucraina, mulți ucraineni aleg să fugă din țară, traversând munții și râul Tisa în căutarea unui refugiu. Maksîm, un ucrainean care a reușit să evadeze, împărtășește experiența sa: „Nu mă mai simt îngrijorat, nu mai este războiul meu. Lupt pentru familia mea, nu pentru ca oamenii să își umple buzunarele cu bani americani.”
Plecarea din Ucraina devine o necesitate, iar mulți dezertori aleg să traverseze râul Tisa înot, considerând că drumul prin munți este prea periculos. La punctul de frontieră Sighetu Marmației, trecerea la acea oră era plină de femei și bătrâni, toți având pașapoartele în mâini. În primele zile ale războiului, numărul celor care traversau râul ajungea până la 5.000 pe zi, în timp ce acum cifra a scăzut la 2.500.
Ofițerii de frontieră români, precum Ștefan Grad, povestesc despre tinerii ucraineni care își riscă viața pentru a scăpa de conflict. Un caz emoționant a fost al unui tânăr de 18 ani, ud și epuizat, care își proteja telefonul mobil într-un prezervativ pentru a-l feri de apă. „Părea foarte ușurat că eram acolo”, mărturisește ofițerul, adăugând că războiul afectează profund viețile tinerilor.
Conform autorităților, peste 22.000 de bărbați adulți au fost înregistrați ca sosind ilegal în România, în contextul în care vârsta de recrutare a fost redusă în Ucraina. Poliția de frontieră colaborează cu agenția europeană Frontex și alte instituții pentru a gestiona această situație, avertizând totodată asupra pericolelor pe care le implică traversarea munților, în special în sezonul rece.
„Nu vă riscați viața”, este mesajul transmis de autorități, subliniind dificultățile și riscurile întâmpinate de cei care încearcă să evadeze dintr-o situație de conflict.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
În contextul conflictului din Ucraina, mulți ucraineni aleg să fugă din țară, traversând munți și râuri pentru a ajunge în România. Aceștia se tem de repercusiuni severe, fiindcă sunt căutați în Ucraina. Artem, un bărbat de 40 de ani, a reușit să ajungă în România după ce a traversat râul Tisa. El a declarat că poliția l-a căutat acasă și se teme de o pedeapsă de până la doisprezece ani de închisoare.
Fost soldat, Artem a luptat pe front luni de zile, dar a decis să plece când a aflat că unitatea sa urma să fie trimisă într-o misiune periculoasă. „Era clar că eram trimiși la moarte. Am cântărit avantajele și dezavantajele și am decis să plec”, a spus el. A reușit să traverseze sârma ghimpată cu ajutorul pregătirii sale militare și s-a ascuns în vegetație pe celălalt mal al râului.
În plus, Artem a subliniat că motivele pentru care mulți soldați aleg să dezerteze includ corupția din structurile militare. El a acuzat ofițerii că au confiscat plăcuțele de identificare ale camarazilor decedați pentru a încasa solda și a menționat că unii soldați au plătit ofițerii pentru a nu fi trimiși în prima linie. „Euforia din primele zile a făcut loc unei mari oboseli”, a adăugat el, exprimându-și dorința ca războiul să înceteze și cei responsabili să fie trași la răspundere.
Povestea lui Artem este una dintre numeroasele povești ale ucrainenilor care aleg să fugă ilegal din țară, căutând o viață mai bună și mai sigură în România.
„Nu mai este războiul meu”: Poveștile ucrainenilor care fug ilegal în România
Artem, un tânăr ucrainean, își împărtășește experiențele traumatizante trăite pe front. Deși se află acum în România, gândurile sale sunt încă bântuite de amintirile din timpul războiului. „De fiecare dată când îi sun, aud că mai mulți oameni mor”, spune el, simțindu-se vinovat că nu mai poate ajuta camarazii săi de arme.
Chiar și în siguranța României, luptele din Ucraina continuă să-l urmărească. „Îmi voi aminti mereu cadavrele din tranșee. În supermarket, tot ce trebuie să fac este să miros pentru a ști dacă carnea este proaspătă sau nu”, remarcă Artem, subliniind impactul profund pe care războiul l-a avut asupra sa.
