O nouă descoperire despre Luna și oceanul de magmă
O analiză recentă a eşantioanelor selenare colectate de misiunea chineză Chang’e-6 a confirmat ipoteza conform căreia Luna a fost acoperită complet, în primele etape ale existenţei sale, de un „ocean de magmă” topită. Această descoperire oferă dovezi esenţiale pentru înţelegerea originii și evoluției satelitului natural al Pământului.
Studiul, realizat de o echipă de cercetare a Administraţiei Naţionale Spaţiale Chineză (CNSA) și publicat în revista Science, a analizat probele aduse pe Pământ de misiunea Chang’e-6. Aceasta a reușit să preleveze 1.935,3 grame de material selenar din Bazinul Apollo, situat în craterul de impact Bazinul Polul Sud-Aitken (SPA).
Compoziția bazaltului, un tip de rocă vulcanică, din partea îndepărtată a Lunii s-a dovedit similară cu cea din partea apropiată. Probele prelevate de Chang’e-6 au o vechime de 2,823 miliarde de ani și susțin modelul oceanului magmatic selenar. Potrivit acestui model, Luna a trecut printr-un proces global de topire, generând un vast ocean de magmă care, pe măsură ce s-a răcit, a dus la formarea crustei selenare.
Analiza a arătat că stratul KREEP, compus din potasiu, elemente de pământuri rare și fosfor, există și pe partea îndepărtată a Lunii. Similaritatea compoziției bazaltice între cele două părți sugerează că un ocean magmatic global ar fi putut acoperi întreaga Lună. Această descoperire este considerată un pas important în completarea modelului geologic al Lunii, care anterior se baza doar pe probele prelevate din partea apropiată.
Bazinul SPA, unde a aselenizat Chang’e-6, este cel mai vechi și cel mai mare bazin de impact din sistemul solar interior, având o lungime de 2.500 km și o adâncime de 13 km, rezultat al impactului unui asteroid cu 4,3 miliarde de ani în urmă.
Descoperirea unui ocean de magmă pe Lună
O nouă cercetare a relevat că, în trecut, Luna a fost complet acoperită de un „ocean de magmă”. Această teorie este susținută de studiile efectuate de o echipă de cercetători, care au observat că diferitele regiuni ale Lunii au evoluat distinct după cristalizarea acestui ocean. Long Tao, cercetător principal al echipei, a explicat că bombardamentele ulterioare ale asteroizilor au influențat proprietățile fizice și chimice ale mantalei Lunii, conducând la procese de evoluție diferite în zonele apropiate și îndepărtate ale acesteia.
În acest context, echipa de cercetare își propune să investigheze mai aprofundat istoria timpurie a Lunii. Potrivit lui Che, locul de prelevare al misiunii Chang’e-6, situat în cel mai mare și mai vechi bazin de impact din sistemul solar interior, ar putea oferi date esențiale despre impacturile timpurii din sistemul solar și ar putea conține „materiale din mantaua Lunii”.
Studiul istoriei de impact a Lunii este crucial pentru înțelegerea trecutului Pământului, care a fost afectat de activitățile tectonice. CNSA, agenția responsabilă de cercetarea spațială din China, și-a reafirmat angajamentul de a avansa în studiile lunare și de a împărtăși rezultatele cu comunitatea științifică internațională.
