O nouă eră a disperării: mii de palestinieni se confruntă cu cel mai mare val de evacuări din 1967
Un val de evacuări lovește cartierul palestinian Batn al Hawa din Ierusalimul de Est, unde sute de persoane riscă să își piardă locuințele după o serie de decizii ale instanțelor israeliene. Locuitorii afirmă că războiul din Gaza a creat „o atmosferă de ură” care facilitează accelerarea preluării caselor de către organizațiile de coloniști.
„Da, am pierdut. Am fost înfrânt. Nu doar că aștept să-mi fie luată casa, ci și ca toate casele de aici să fie luate”, a declarat Zohair Rajabi, în vârstă de 55 de ani, care a trăit toată viața în Batn al Hawa. Casa lui este o clădire mare cu patru etaje, construită pe terenul cumpărat de bunicul său în 1965. Frații lui și mama sa locuiesc la etaje diferite, împreună cu numeroși copii și două rude cu dizabilități severe. Toți vor trebui să se mute dacă cererea lui Rajabi de a depune un ultim apel în instanțele israeliene va fi respinsă, așa cum se așteaptă toți cei din Batn al Hawa.
„Știm care va fi decizia… dar vom lupta oricum. Cred că într-o lună toți cei 52 dintre noi vor trebui să găsim alt loc unde să locuim”, a declarat Rajabi.
Batn al Hawa a fost o țintă constantă pentru organizațiile israeliene de dreapta care încearcă să consolideze controlul israelian asupra unor părți din Ierusalim capturate după înfrângerea Iordaniei în războiul din 1967. Una dintre aceste organizații, Ateret Cohanim, se descrie ca „principala organizație de recuperare a terenurilor urbane din Ierusalim (…) care lucrează de peste 40 de ani pentru a restaura viața evreiască în inima Ierusalimului antic.”
Acest grup susține că mare parte din Batn al Hawa se află pe locul unui sat construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada otomană, de un trust filantropic pentru a găzdui evrei yemeniți săraci. Comunitatea a fost evacuată de autoritățile britanice în anii 1930, iar locuitorii au fost informați că vor putea reveni când situația se va calma, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
Avocații trustului, reactivat în urmă cu aproape 20 de ani, au susținut cu succes în instanțele israeliene că dreptul de proprietate anterior asupra clădirilor din Batn al Hawa trebuie să prevaleze în fața achizițiilor ulterioare făcute de locuitorii actuali sau de părinții și bunicii acestora. O lege din 1970 le oferă persoanelor evrești dreptul de a revendica proprietăți din Ierusalimul de Est.
Trustul a obținut posesia unor clădiri și prin acorduri cu proprietarii lor, deși circumstanțele acestor tranzacții rămân controversate. Daniel Luria, purtător de cuvânt al Ateret Cohanim, a declarat că organizația, care a plasat aproape 40 de familii evrești în Batn al Hawa, este independentă de trust, dar are legături cu acesta.
În ultimele luni, o serie bruscă de evacuări a urmat unor decizii ale judecătorilor israelieni. Ir Amim, o organizație nonguvernamentală din Ierusalim activă în Batn al Hawa, a declarat că Rajabi și familia lui se numără printre 34 de familii, aproximativ 175 de persoane, care se confruntă cu „strămutare iminentă și preluare a locuințelor de către coloniști.” Dacă aceste evacuări vor fi duse la capăt, ar putea duce la „cea mai mare expulzare și cea mai amplă preluare coordonată de stat și coloniști a unui cartier palestinian din Ierusalimul de Est ocupat de după 1967,” a declarat Amy Cohen, purtătoare de cuvânt a Ir Amim.
Luria a comparat rezistența actuală la evacuări a locuitorilor din Batn al Hawa, pe care el îl numește Shiloah, cu „ultimul atac al lui Custer.” „Îi compătimesc, dar… sunt ocupanți ilegali ai unor proprietăți din care evreii au fost alungați în anii 1930,” a afirmat el.
Rajabi pune valul recent de evacuări pe seama războiului din Gaza. „Războiul este un factor major. Dacă nu era războiul, poate vedeai o evacuare la 10 ani, nu cinci în 15 luni. Războiul a creat o atmosferă de ură,” a spus el.
Coaliția de guvernare a Israelului, cel mai de dreapta guvern din istoria țării, include miniștri extremiști profund angajați în extinderea coloniilor evreiești din Ierusalimul de Est, anexat unilateral de Israel, precum și din Cisiordania ocupată. Aproximativ 40% din populația Ierusalimului, circa un milion de locuitori, este palestiniană. Menținerea unei majorități evrești în oraș a fost un obiectiv constant al guvernelor israeliene succesive.
În septembrie, Bezalel Smotrich, ministrul de finanțe al Israelului, a declarat că Israelul ar trebui să anexeze 82% din Cisiordania ocupată. Luria a spus că sprijină propunerea lui Smotrich „o mie la sută.” Rajabi nu știe unde va merge împreună cu familia dacă vor fi evacuați. Trei dintre cei patru copii ai săi sunt adolescenți, iar găsirea unei locuințe pentru toți va fi dificilă. „Guvernul și coloniștii vor să ne scoată din Ierusalim,” a adăugat el.
Pe pereții casei lui Rajabi se află o pictură cu moscheea Al Aqsa, al treilea cel mai sfânt loc din Islam, aflat pe complexul Haram al Sharif, cunoscut evreilor drept Muntele Templului, cel mai sacru loc de rugăciune accesibil în prezent în iudaism.
Dahreen, fiica de 15 ani a lui Rajabi, a spus că perspectiva de a-și părăsi locuința o întristează. „Fiecare piatră de aici e o amintire pentru mine. Sunt foarte îngrijorată că vom fi separați ca familie și că voi fi departe de prietenii mei. Dar o să-mi iau pisica cu mine, orice s-ar întâmpla,” a afirmat adolescenta.
