În România, antreprenorii, oamenii de afaceri și investitorii se confruntă cu o realitate economică similară unei curse cu obstacole. Deși au energia, planurile și motivația necesare pentru a ajunge la succes, traseul este adesea neclar și plin de dificultăți. Statul, mai degrabă decât să sprijine aceste eforturi, pare să complice lucrurile prin modificări frecvente și imprevizibile ale regulilor fiscale.
Oamenii de afaceri nu se tem de impozite mari, ci de cele imprevizibile, care sunt adesea colectate fără rezultate vizibile. Schimbările fiscale apar fără avertisment, fără un calendar multianual sau un pact clar între guvern și mediul de afaceri. Astfel, un antreprenor se trezește că trebuie să se adapteze constant la noi taxe, impozite și reglementări, ceea ce face planificarea pe termen lung extrem de dificilă.
Instabilitatea fiscală afectează în mod special IMM-urile, care sunt cele mai vulnerabile la aceste schimbări. Fiecare modificare fiscală le poate afecta grav planul de cashflow și relațiile cu băncile sau furnizorii. Birocrația excesivă a statului epuizează mediul de afaceri înainte ca acesta să aibă șansa de a construi ceva semnificativ.
România își declară dorința de a atrage investiții, dar procedurile greoaie și redundante de avizare fac acest lucru extrem de dificil. Antreprenorii pot aștepta luni sau chiar ani pentru a obține toate aprobările necesare, uneori fiind nevoiți să solicite același aviz de la mai multe instituții. Această situație duce la scumpirea proiectelor, la renunțarea investitorilor sau la migrarea acestora în alte țări, afectând economia și oportunitățile reale de dezvoltare.
O cursă cu obstacole la fiecare pas pentru antreprenori
Antreprenorii din România se confruntă cu o problemă majoră: arbitrariul în interpretarea legilor. Aceeași lege poate fi aplicată diferit de către diverse instituții sau instanțe, ceea ce creează un climat de incertitudine. Un control fiscal poate deveni o sursă de stres, iar deciziile ANAF, deși pot fi contestate în instanță, pot duce la doi ani de blocaje și cheltuieli legale.
Statul ar trebui să funcționeze ca un partener neutru și previzibil, nu ca un jucător cu reguli proprii. În acest context, impozitarea muncii rămâne una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. De exemplu, pentru un salariu net de 5.000 de lei, o firmă plătește aproape dublu în total. Această povară fiscală poate face diferența între angajare și externalizare, între muncă formală și „aranjamente” informale.
În ciuda acestor obstacole, România are o generație tânără de antreprenori care continuă să investească în sectoare inovatoare precum digitalizarea, energia curată, producția locală și agricultura sustenabilă. Acești antreprenori nu cer favoruri sau subvenții; ei doresc reguli clare, decizii previzibile și o birocrație care să sprijine economia, nu să o împiedice.
Dacă statul nu își schimbă abordarea și continuă să impună piedici, România riscă să rămână o țară cu un potențial mare, dar nevalorificat. Pentru a permite economiei să se dezvolte, să inoveze și să atragă investiții, este esențial să nu mai împiedicăm antreprenorii care doresc să construiască. Așadar, România trebuie să își sprijine antreprenorii, nu să îi condamne la o cursă cu prea multe obstacole.
Daniel Apostol, Director General Federația Patronală a Energiei
