Provocări, anxietăți și vise în inima Teheranului
Frica, sfidarea și sărbătorile discrete s-au amestecat în Teheran, în timp ce capitala Iranului continua să fie zguduită de atacuri aeriene americane și israeliene. O parte semnificativă a populației s-a mutat la țară sau a încercat să o facă, căutând un loc mai sigur, departe de țintele militare. Instalațiile militare și polițienești erau amplasate în zone rezidențiale, iar zvonurile indicau că forțele de securitate se mutau în școli și moschei.
Reza, un tâmplar care și-a păstrat anonimatul, a declarat că spitalele rămâneau deschise, dar școlile erau închise. „Situația din Teheran este foarte tensionată, oamenii sunt speriați și toată lumea încearcă să rămână acasă,” a spus el, adăugând că oamenii se tem de noi atacuri aeriene.
Internetul, nefuncțional
În contextul întreruperii internetului, oamenii se străduiau să verifice veridicitatea informațiilor difuzate de mass-media iraniană despre atacurile aeriene și succesele armatei în confruntarea cu Israelul. Străzile din Teheran erau liniștite, dar magazinele alimentare și restaurantele erau deschise. AJ, un bărbat de 30 de ani, a relatat că a observat o rachetă trecând pe deasupra capului său și că atacurile aeriene au venit în valuri, deși oamenii nu păreau la fel de îngroziți ca în timpul atacului din anul precedent, deși bombardarea unei școli de fete a fost o tragedie deplorabilă.
„Suntem îngrijorați pentru viitor, dar situația nu depinde de noi,” a spus AJ, continuând să-și păstreze rutina zilnică, inclusiv joggingul și mersul la piscină. El a menționat că toți iranienii au primit un mesaj text la începutul războiului, avertizând că cei care protestează vor fi considerați colaboratori ai Israelului, ceea ce a descurajat manifestațiile.
Percepția asupra situației
O femeie în vârstă a menționat că, deși nu susținea regimul teocratic, nu dorea ca țara să cedeze în fața Israelului. „Khamenei este un martir. A plecat în picioare,” a afirmat ea. O altă femeie a fost șocată de începerea bombardamentelor, neștiind la început ce se întâmplă, deoarece mass-media locală îi sugerase că negocierile cu SUA decurg bine. După confirmarea morții lui Khamenei, a observat scurte sărbătoriri pe stradă, dar poliția a intervenit rapid pentru a le încheia.
Mai târziu, a aflat că fiul ei din Germania postase un videoclip pe rețelele sociale în care sărbătorea moartea liderului iranian. Temându-se pentru siguranța familiei, ea l-a implorat să șteargă videoclipul. Când l-a întrebat dacă este adevărat că americanii vor readuce pe șah, el a răspuns că nu știe.
Această atmosferă de incertitudine și teama de represalii definește prezentul locuitorilor din Teheran, în timp ce se confruntă cu provocările și anxietățile generate de conflictul militar și de regimul politic autoritar.
