Sfântul Ștefan 2025: Tradiții interzise în a treia zi de Crăciun
Data de 27 decembrie este dedicată praznicului Sfântului Ștefan, primul martir creștin. Această zi, care urmează festivităților din ziua de Crăciun, rămâne un prilej pentru odihnă și petrecerea timpului alături de familie, menținând armonia și legăturile comunității. Conform tradiției ortodoxe, ziua se marchează prin respectarea unor obiceiuri specifice, explicate de preotul Cătălin Ștefan.
Tradiții și obiceiuri în a treia zi de Crăciun
În a treia zi de Crăciun, credincioșii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie și la slujbele speciale de pomenire a celor adormiți. Această zi este o ocazie de rugăciune atât pentru Sfântul Ștefan, cât și pentru cei dragi plecați dintre noi, aducând liniște și binecuvântare în suflete. Cei care nu pot ajunge la biserică pot să se roage de acasă, recitând rugăciuni sau acatiste, cu credință și din inimă.
De asemenea, această zi reprezintă un prilej de reflecție și de păstrare a armoniei în familie. Este recomandat să evităm certurile și discuțiile contradictorii, pentru ca liniștea, pacea și buna înțelegere să domnească în case. În această zi nu este indicat să ne ocupăm de treburi casnice grele, precum spălatul rufelor sau cusutul, acestea fiind considerate purtătoare de necazuri sau boli. Masa de Sfântul Ștefan este mai simplă comparativ cu primele două zile de Crăciun, preferându-se preparate ușoare, precum peștele, alături de cozonac și alte delicii tradiționale, pentru ca trupul să se odihnească, iar sufletul să se bucure de atmosfera sărbătorii.
Sfântul Ștefan 2025: Apostolul celebrat pe 27 decembrie
Sfântul Ștefan este recunoscut în creștinism drept primul martir, cel care și-a jertfit viața pentru credință. Conform tradiției, el a fost ucis pentru mărturisirea lui Hristos, iar ziua sa, 27 decembrie, a devenit un praznic important în calendarul ortodox. În folclorul popular, această zi reprezintă un prilej de milostenie și comuniune, continuând spiritul sărbătorilor de iarnă.
Sărbătoarea amintește totodată de evenimentul biblic al celor 14.000 de prunci uciși de regele Irod, precedând răspândirea creștinismului. Primele comunități creștine s-au consolidat după Învierea Mântuitorului, când ucenicii au botezat credincioșii „în numele Tatălui și al Sfântului Duh”, marcând astfel începutul Bisericii.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ștefan
În Muntenia și în alte regiuni ale țării se păstrează obiceiul pregătirii pâinicilor rotunde, dulci, asemănătoare cozonacilor, unse cu miere și cunoscute popular drept „pâinicile lui Ștefan”. Acestea sunt sfințite în biserică și oferite copiilor nevoiași, simbolizând generozitatea martirului și legătura cu credința și protecția divină.
În anumite zone, copiii mici colindă sau vizitează casele vecinilor pentru scurte urări, menținând astfel legăturile comunitare și spiritul sărbătorilor. O tradiție veche în cultura românească recomandă ca, în această zi, să fie adusă în locuință o icoană a Sfântului Ștefan, ca simbol de cinstire și binecuvântare. Credincioșii consideră că aceasta poate oferi sprijin persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate sau conflicte îndelungate.
De asemenea, pentru sporul casei și binele rudelor aflate în dificultate, este obișnuită dăruirea unei icoane sau a unei candele noi, aprinse ca gest simbolic de protecție și binecuvântare. În această zi, persoanele care poartă numele Ștefan, Ștefania sau derivatele acestora își marchează onomastica, continuând tradiția de a omagia memoria martirului și valorile sale.
