Simion a înființat „Direcția de Contrainformații a AUR”
Fostul deputat Antonio Andrușceac a adus noi acuzații împotriva lui George Simion, subliniind că acesta a creat Direcția de Contrainformații a AUR din cauza temerilor sale de a fi debarcat din partid. Andrușceac a declarat că spionarea membrilor AUR a devenit o practică obișnuită, iar paranoia lui Simion a dus la instalarea microfoanelor în birouri și mașini.
Spionajul și controlul în AUR
„Noi știam că sunt montate microfoane prin toate birourile și în toate mașinile. Nu știam însă că avea o echipă de turnători, denumită echipa de informații, care acum a fost transformată într-o direcție oficială”, a declarat Andrușceac. El a confirmat că toate mașinile AUR sunt dotate cu microfoane, iar membrii partidului sunt obligați să instaleze o aplicație de localizare pe telefoanele lor.
Paranoia și stilul dictatorial al lui Simion
Andrușceac a menționat că Simion are o teamă profundă de membrii puternici ai partidului și a eliminat persoanele vocale care îi contestau autoritatea. „El nu este supărat că i se spune că conduce dictatorial partidul; de fapt, îi place să fie perceput în acest fel”, a adăugat el.
Aceste dezvăluiri sugerează o atmosferă de frică și control în interiorul AUR, similară cu cea din regimul comunist, conform afirmațiilor lui Andrușceac.
Simion a înființat „Direcția de Contrainformații a AUR”
Într-o mișcare controversată, liderul AUR, George Simion, a anunțat înființarea unei noi structuri interne denumite „Direcția de Contrainformații a AUR”. Această direcție are scopul de a monitoriza fidelitatea membrilor față de partid.
Fidelitate asigurată prin metode neobișnuite
Andrusceac, un oficial al partidului, a declarat că menținerea loialității în interiorul AUR se va realiza prin măsuri drastice. Se afirmă că microfoane vor fi instalate în vehiculele și birourile membrilor, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la etica și legalitatea acestor practici.
Aceste măsuri au generat reacții mixte în rândul opiniei publice și al analiștilor politici, care subliniază riscurile legate de supravegherea excesivă în interiorul unei organizații politice.
