Singurătatea: un dușman mai periculos pentru sănătate decât izolarea socială
A fi singur și a te simți singur nu sunt același lucru, iar diferența poate avea efecte serioase asupra sănătății, arată un studiu realizat de Universitatea Cornell, publicat în revista JAMA Network Open. Deși cele două stări pot părea similare din exterior, cercetătorii afirmă că nu numărul de oameni din viața unei persoane contează cel mai mult, ci percepția asupra relațiilor. Studiul a arătat că participanții care se simțeau mai singuri decât ar sugera situația lor socială aveau riscuri mai mari pentru sănătate.
Izolarea socială se referă la contact social limitat și participare redusă, în timp ce singurătatea reprezintă o experiență subiectivă de deconectare de ceilalți. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 16% dintre oameni, la nivel global, se confruntă cu singurătatea. Echipa de cercetare a analizat diferența dintre izolarea socială obiectivă și sentimentul subiectiv de singurătate, pe care au numit-o „asimetrie socială”. Studiul a inclus 7.845 de adulți de peste 50 de ani din Anglia, urmăriți timp de 13,6 ani, și a constatat că discrepanța dintre cele două este asociată cu un risc crescut de boală și deces.
Persoanele care se simțeau mai singure decât ar indica situația lor socială, etichetate drept „vulnerabile social”, aveau un risc mai mare de mortalitate din toate cauzele, boli cardiovasculare și boală pulmonară obstructivă cronică. În contrast, participanții izolați social, dar care nu se simțeau singuri, descriși ca „rezilienți social”, prezentau un risc redus sau inexistent pentru majoritatea problemelor de sănătate. Studiul a arătat, de asemenea, că persoanele care erau atât izolate social, cât și se simțeau singure aveau un risc crescut de mortalitate.
Un alt studiu, publicat în revista Nature Communications Psychology, a arătat că persoanele care se confruntă cu „singurătate cronică” sunt mai predispuse să perceapă interacțiunile viitoare ca fiind amenințătoare, ceea ce le determină să se retragă. Cercetarea a demonstrat că acest cerc vicios este mai puternic în cazul celor cu niveluri ridicate de singurătate cronică, ceea ce face dificilă ruperea acestuia. Rezultatele sugerează că intervențiile trebuie să meargă dincolo de extinderea rețelei sociale, necesitând atenție atât asupra condițiilor structurale care generează singurătatea, cât și asupra dinamicilor perceptive și comportamentale care o mențin.
Cum pot aborda medicii singurătatea
Potrivit OMS, una din cinci vizite la medicul de familie este cauzată de probleme care nu pot fi tratate strict medical, precum izolarea socială, singurătatea sau dificultățile financiare. Ca răspuns, unii medici recurg la „prescrierea socială”, care include activități non-medicale menite să îmbunătățească starea de bine a pacienților, cum ar fi plimbările în grup, voluntariatul sau cluburile de grădinărit.
Prin conectarea serviciilor de sănătate cu resursele comunitare, prescrierea socială urmărește să îmbunătățească sănătatea populației, să reducă inegalitățile și să diminueze presiunea asupra sistemelor medicale. Regatul Unit a fost prima țară care a integrat prescrierea socială în politica națională de sănătate, cu peste un milion de persoane direcționate anual către astfel de servicii. Începând din martie 2026, Academia Națională pentru Prescriere Socială din Regatul Unit va deveni Centru Colaborator al OMS pentru politici și dezvoltare în domeniul prescrierii sociale, oferind sprijin statelor membre OMS pentru implementarea acestor politici la nivel național.
