Timpul – aliatul neobișnuit în cazul evaziunii fiscale
Un proces penal se află pe rolul instanțelor de 7 ani, având ca obiect infracțiuni economice comise între 2009 și 2011, care nu au fost pedepsite la timp. În acest context, timpul a fost favorabil inculpaților, iar în prezent, dosarul este relevant doar în ceea ce privește răspunderea civilă.
Un grup de persoane fizice și juridice a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani, utilizarea creditului societății în scopuri contrare intereselor acesteia și bancărută frauduloasă, toate în legătură cu SC Power Insurance Broker. În perioada 2019-2024, dosarul a fost judecat la Tribunalul Constanța, iar în 2024 s-a constatat că faptele penale s-au prescris, procesul fiind astfel încetat, cu excepția laturii civile.
Inculpații în această cauză sunt SC Power Insurance Broker, Mihaela Miron (administratorul societății), Anișoara Rădulescu și Andrei Dumitru Rădulescu (complici la bancărută frauduloasă). În dosarul penal, se afirmă că, la sfârșitul anului 2009, inculpații au înregistrat în contabilitate două facturi, una de 100.000 de dolari și alta de 140.000 de dolari (în total 692.416 lei), pentru achiziția unui soft informatic care nu a existat în realitate. Aceste facturi au fost emise de „International Software Technology Ltd Seychelles” și nu au fost însoțite de licențele necesare, conform Codului Fiscal.
Această operațiune a dus la o diminuare a impozitelor datorate statului cu 110.787 lei, echivalentul impozitului pe profit eludat. Procurorii au stabilit că societatea nu avea dreptul de a înregistra cheltuieli pentru un soft inexistent, având obligația de a folosi resurse proprii, nu sumele din polițele de asigurare. Probele au arătat că programul informatic pentru care s-au cheltuit sume mari nu a existat niciodată, iar încercările de a masca prejudiciul au fost inutile.
De asemenea, între 12 ianuarie 2010 și 30 noiembrie 2011, în contabilitatea societății au fost înregistrate 17 facturi fiscale, totalizând 1.420.179,64 lei, pentru „servicii de consultanță și cheltuieli cu diferență de curs valutar”, fără acte justificative. Aceste servicii au fost, de asemenea, fictive, iar banii au fost însușiți de inculpați. Expertizele contabile au arătat un prejudiciu la bugetul de stat de 227.229,00 lei.
Chiar dacă infracțiunile s-au prescris, prejudiciul rămâne. În ianuarie 2024, Tribunalul Constanța a dispus încetarea procesului pe latura penală, dar inculpații au fost obligați să returneze sume considerabile către ANAF (338.016 lei) și Euroins Asigurare-Reasigurare SA (242.640 lei). Măsura sechestrului asigurător a fost menținută, iar hotărârea nu a fost definitivă, toate părțile atacând soluția cu apel.
Ulterior, în 2024, Curtea de Apel a decis rejudecarea cauzei la prima instanță, neclaritatea privind încetarea procesului din cauza prescripției fiind un motiv. Dosarul a fost reînregistrat în noiembrie 2024, iar de atunci este în faza de rejudecare, cu termene stabilite, ultimul având loc pe 24 iulie, urmat de un nou termen pe 30 octombrie. Se estimează că finalul va fi același: încetarea procesului din cauza intervenției prescripției răspunderii penale, cu soluționarea separată a răspunderii civile.
Este de menționat că noua sentință va putea fi atacată cu apel, iar istoria acestui caz complex, cu fapte vechi de peste 13 ani, dar cu termen de prescripție de 8 ani, s-ar putea repeta.
