Marea Neagră a devenit, din nou, scena unei drame teribile. Ieri, 18 martie 2026, cinci marinari și-au pierdut viața în apele înghețate de la malul românesc, după ce remorcherul pe care se aflau s-a scufundat fulgerător. Dincolo de șocul momentului, tragedia scoate la suprafață o realitate cronică și dureroasă a sistemului românesc: impunitatea. Moartea marinarilor de pe „Astana” are loc la fix cinci ani de la o altă tragedie trasă la indigo, scufundarea pescadorului „Shark 1”. În cazul din 2021, absolut nimeni nu a fost tras la răspundere, dosarele au fost lăsate să se prăfuiască, iar familiile victimelor au fost abandonate de justiție.
Misiunea fatală a remorcherului „Astana” (18 Martie 2026)
Miercuri dimineață, remorcherul „Astana”, sub pavilion românesc și operat de Rompetrol prin Midia Marine Terminal, executa o misiune de asistență de rutină. Nava, cu o putere de 3500 CP și construită în 2006 în Olanda, tracta tancul petrolier „Amades” (sub pavilionul Insulelor Marshall) spre terminalul offshore Monbuoy pentru descărcarea țițeiului.
La ora 8:40, la aproximativ 8,6 kilometri în largul Portului Midia, situația a scăpat de sub control.
Dinamica accidentului: Colegii marinarilor, marinari experimentați, exclud categoric ipoteza unei mine marine, precizând că o astfel de explozie ar fi dezintegrat nava. Ipoteza principală este o eroare umană fatală legată de „însumarea forțelor”. În timpul manevrei, dacă nava tractată (petrolierul) se deplasează greșit în timp ce remorcherul trage, forțele se cumulează, ducând la răsturnarea instantanee a remorcherului, mai ales în condiții de valuri.
Intervenția salvatorilor: Căpitanul Sorin Tufan și cei patru membri ai echipajului au fost luați prin surprindere. Scufundarea a fost atât de rapidă încât nimeni nu a apucat să îmbrace costumele de neopren pentru supraviețuire. Echipajele ISU, ARSVOM și scafandrii militari ai Forțelor Navale au intervenit cu sonare, barocamere și nave specializate.
Bilanțul tragic: Epava a fost găsită la 26 de metri adâncime, cu chila în sus. Unul dintre marinari a fost recuperat inițial și resuscitat pe cheu, dar a fost declarat mort. Echipele Armatei au recuperat ulterior un al doilea trup din epavă, toți cei cinci membri fiind în final declarați decedați din cauza hipotermiei și a înecului.
Acest tip de accident extrem de rar amintește marinarilor veterani doar de tragedia navei „Ipotești” din anii ’80.
Dosarul „Shark 1”: Cinci morți, zero vinovați (Mai 2021)
Revolta comunității maritime în fața tragediei „Astana” este amplificată de precedentul periculos din 17 mai 2021. Atunci, pescadorul privat „Shark 1”, care ieșise la recoltat de rapane în zona Gura Portiței – Insula Sacalin, s-a scufundat la fel de brusc, înghițind cinci vieți.
Contextul: Nava, care acționa alături de „Shark 2”, a luat apă instantaneu, la ora 8:00 dimineața. Comandantul nu a avut nici măcar o secundă la dispoziție pentru a lansa un semnal SOS. Trei cadavre au fost găsite plutind în scurt timp, iar doi marinari au fost dați dispăruți.
Conexiunile politice: „Shark 1” și „Shark 2” aparțineau firmei lui Cosmin Stroe, fiul influentului parlamentar Felix Stroe. La momentul respectiv, s-a vehiculat inclusiv ipoteza unei mine marine rămase pe fundul mării, însă ancheta a fost coordonată de procurorii din Constanța.
Eșecul Justiției: Deși s-au promis anchete dure și verificări la sânge privind starea tehnică a navei și condițiile de muncă, rezultatul după cinci ani este absolut revoltător: nimeni nu a fost condamnat, nicio amendă penală nu a fost dată, nicio licență nu a fost suspendată permanent pe motiv de culpă. Cazul a fost, practic, mușamalizat prin tăcere, iar familiile marinarilor morți pe „Shark 1” nu au primit niciodată dreptate.
Prețul tăcerii
Când autoritățile tratează moartea a cinci oameni ca pe o simplă „eroare inerentă muncii pe mare” și nu trag la răspundere proprietarii, operatorii sau factorii decidenți, siguranța maritimă devine o glumă macabră.
Astăzi, Ministerul Apărării și Autoritatea Navală Română transmit condoleanțe și rapoarte tehnice despre cazul „Astana”. Totuși, umbra lipsei de asumare din dosarul „Shark 1” planează greu asupra anchetei deschise acum de Parchet. Opinia publică și sindicatele marinarilor se întreabă, pe bună dreptate: se va face cu adevărat lumină de data aceasta privind procedurile de tractare și responsabilitatea operatorului, sau peste alți cinci ani vom relata despre alt echipaj mort și alt dosar închis în liniște?
