Trecerea celor trei submarine din Rusia în mâinile Iranului
Proiectul 877 al Marinei Iraniene a fost păstrat secret de autoritățile militare de la Teheran, dar a revenit recent în atenția publicului după ce s-a aflat că Marina SUA a scufundat unul dintre cele trei submarine care îl alcătuiesc. Acest submarin era singurul funcțional dintre cele trei. Proiectul 877 reprezintă operațiunea prin care Rusia a predat către Iran submarine din clasa „Varshavianka”.
Specialiștii militari nu pot confirma data exactă a livrării acestor submarine către Iran și nu este clar de ce acestea nu au fost echipate cu rachetele de croazieră 3M-54 Kalibr. În timpul conflictului cu Iranul, forțele americane au scufundat mai multe vase ale US Navy cu ajutorul rachetelor balistice. Această listă include cel puțin un submarin din Proiectul 877 Varshavianka, cel mai probabil distrus printr-un atac ATACMS.
Trei submarine în serviciul Iranului
Iranul a operat doar trei submarine Varshavianka, care au petrecut mai mult timp în reparații decât pe mare. Cele trei submarine din Proiectul 877 sunt Tareg (lansat la apă în aprilie 1991), Noor (decembrie 1991) și Yunes (februarie 1992). Această cronologie sugerează că contractul a fost semnat de Uniunea Sovietică, iar implementarea a fost realizată ulterior de Rusia.
Primele două submarine au fost puse în funcțiune în decembrie 1992, în timp ce al treilea a intrat în serviciu abia în septembrie 1996, reflectând declinul disciplinei industriale din sectorul de apărare al Rusiei în acea perioadă. Toate cele trei submarine Varshavianka au fost cunoscute pentru perioadele îndelungate de reparații începând cu anii 2010. În februarie 2026, doar un singur submarin din această clasă era operațional în Marina iraniană, celelalte două rămânând în doc uscat. Acest submarin funcțional a fost, în cele din urmă, scufundat de americani.
Absența rachetelor Kalibr
După 1991, Iranul pare să fie singura țară care nu a primit rachete de croazieră antinavale 3M-54 Kalibr ca parte a pachetului său Varshavianka. Încărcătura standard pentru submarinele din Proiectul 877 include 18 torpile sau 24 de mine navale, lansate prin șase tuburi de torpile de 533 mm. Rachetele antinavă Kalibr au fost furnizate altor țări, precum Vietnam, Algeria, India și China, care a dezvoltat ulterior propria sa versiune, denumită YJ-18.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran
Livrările de submarine ar trebui privite în contextul mai larg al cooperării tehnico-militare dintre Moscova și Teheran, care a început în anii 1990. Această colaborare a inclus sisteme de apărare aeriană, aeronave și producția sub licență a tancurilor T-72. Aspectele acestei cooperări au fost evidențiate în analiza achizițiilor de aeronave MiG-29 și Su-24 de către Iran, precum și a unei posibile achiziții de MiG-31 din Rusia, deși aceste planuri nu s-au concretizat și nu au influențat echilibrul general de putere.
