Un nou anticorp promite să blocheze virusul Epstein-Barr, asociat cu scleroza multiplă și cancer
Virusul Epstein-Barr (EBV), foarte răspândit și care infectează aproximativ 95% din populația mondială, rămâne în organism pe tot parcursul vieții. Deși, de obicei, nu cauzează probleme, acesta poate fi asociat cu boli grave, inclusiv scleroza multiplă și diverse tipuri de cancer. Recent, cercetători din Statele Unite au descoperit anticorpi umani capabili să împiedice virusul să pătrundă în celulele imune, deschizând astfel calea pentru noi terapii preventive.
O echipă de la Centrul de cancer Fred Hutch a obținut anticorpi monoclonali umani care blochează infecția cu EBV în modele preclinice. Studiul a fost publicat în revista Cell Reports Medicine. Acești anticorpi au fost dezvoltați folosind un model de șoarece modificat genetic, care poartă gene umane pentru anticorpi, pentru a evita reacțiile imune adverse frecvente atunci când sunt utilizați anticorpi din alte specii.
Cercetătorii au vizat două antigene virale de pe suprafața EBV: gp350, implicat în legarea virusului de receptorii celulari, și gp42, care permite pătrunderea virusului în celulele umane. Au identificat doi anticorpi monoclonali împotriva gp350 și opt împotriva gp42. În etapa finală a studiului, unul dintre anticorpii direcționați împotriva gp42 a prevenit infecția cu EBV la șoareci cu sistem imunitar umanizat, expuși experimental la virus. Un alt anticorp, îndreptat împotriva gp350, a oferit protecție parțială.
Impactul virusului Epstein-Barr asupra pacienților imunosupresați
EBV reprezintă o problemă majoră pentru pacienții care urmează tratamente de imunosupresie după transplant. În Statele Unite, peste 128.000 de persoane sunt supuse anual transplantului de organe sau de măduvă osoasă, iar în prezent nu există terapii specifice care să prevină infectarea sau reactivarea EBV la acești pacienți. O complicație severă este reprezentată de tulburările limfoproliferative post-transplant (TLPT), un tip agresiv de limfom asociat cu infecția necontrolată cu EBV. Prevenirea viremiei EBV ar putea reduce incidența TLPT și ar limita necesitatea scăderii imunosupresiei, contribuind la menținerea funcției grefei și la îmbunătățirea evoluției pacienților.
Perspectivele viitoare pentru tratamente
Cercetătorii consideră că, în viitor, administrarea acestor anticorpi monoclonali prin perfuzie ar putea preveni apariția TLPT prin blocarea infecției și reactivării EBV la pacienții cu risc crescut. Centrul de cancer Fred Hutch colaborează cu instituții academice de cercetare și din industrie pentru dezvoltarea unei posibile terapii destinate pacienților imunocompromiși, care ar urma să fie evaluată inițial pentru siguranță la voluntari adulți sănătoși, iar ulterior în studii clinice la pacienții vizați.
Rolul virusului Epstein-Barr în scleroza multiplă
În ultimii ani, dovezi solide arată că EBV joacă un rol important în dezvoltarea sclerozei multiple (SM), o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă creierul și măduva spinării. Studiile sugerează că infecția cu EBV poate modifica comportamentul limfocitelor B, care devin neobișnuit de active și migrează în creier, generând inflamație și leziuni cerebrale asemănătoare celor caracteristice etapelor incipiente ale SM.
Factorii de risc pentru SM includ infecția cu EBV, dar și predispoziția genetică, sexul, fumatul, obezitatea și nivelurile scăzute de vitamina D. Deși infecția cu EBV este frecventă, nu toți cei infectați dezvoltă scleroză multiplă, ceea ce sugerează că alți factori contribuie la apariția bolii.
Limitările tratamentelor actuale și direcții viitoare de cercetare
Tratamentele actuale pentru scleroza multiplă sunt imunosupresoare și nu vizează o singură cauză, reducând frecvența recăderilor și încetinind progresia bolii. Unele dintre cele mai eficiente terapii vizează limfocitele B prin anticorpi monoclonali, care pot diminua populația de celule infectate cu EBV. Cu toate acestea, aceste tratamente pot crește riscul de infecții și pot reduce răspunsul la vaccinuri.
Legătura dintre EBV și scleroza multiplă continuă să fie un domeniu activ de cercetare, cu scopul de a dezvolta strategii de prevenire și intervenție timpurie în evoluția bolii. Aceste cercetări ar putea transforma tratamentele pentru SM, trecând de la reducerea simptomelor la intervenții proactive.