Virusurile animale pot ajunge la oameni fără modificări genetice
Transmiterea virusurilor de la animale la oameni este adesea percepută ca un proces complex, însă un studiu recent arată că multe dintre aceste virusuri nu au nevoie de modificări speciale pentru a infecta oamenii. Riscul de infectare depinde mai mult de contactul oamenilor cu virusurile și de interacțiunea cu mediul și animalele.
Majoritatea virusurilor zoonotice implicate în epidemii și pandemii recente nu prezentau semne clare de adaptare înainte de a infecta oamenii, conform unui studiu publicat în revista Cell. Analiza sugerează că aceste virusuri erau deja capabile să se transmită între oameni, iar expunerea umană la ele a fost elementul decisiv, nu apariția unor mutații noi.
Virusurile zoonotice analizate includ virusurile gripale de tip A, Ebola, Marburg, mpox (variola maimuței), SARS-CoV și SARS-CoV-2. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității California – San Diego (UCSD) au evaluat genomurile acestor virusuri în perioada imediat anterioară trecerii la om.
Factorii umani favorizează răspândirea virusurilor
Răspândirea virusurilor zoonotice este favorizată de activități umane precum apropierea de animale domestice, distrugerea habitatelor naturale și comerțul cu animale sălbatice. Contactul cu aceste surse, mai mult decât mutațiile virale, determină riscul de apariție a unor epidemii.
Cercetătorii au folosit o metodă filogenetică pentru a evalua presiunea selecției naturale asupra genomului viral în trei momente: în gazdele animale, imediat înainte de transmiterea la om și la debutul răspândirii în populația umană. Rezultatele arată că, înainte de transmiterea la om, virusurile nu prezentau adaptări speciale pentru infectarea oamenilor, modificările evolutive apărând abia după ce virusurile au început să circule între oameni. Aceste date contrazic ideea că virusurile pandemice sunt „speciale” evolutiv înainte de a ajunge la oameni.
Implicații pentru COVID-19 și alte pandemii
Studiul are relevanță și pentru dezbaterea privind originea coronavirusului SARS-CoV-2. Autorii nu au găsit dovezi că virusul ar fi fost modificat în laborator sau că ar fi evoluat îndelung într-o gazdă intermediară. Analiza virusurilor crescute în laborator a confirmat tipare evolutive distincte față de transmiterea naturală.
Cercetătorii au identificat, însă, dovezi că pandemia de gripă H1N1 din 1977 ar fi avut semne de selecție similare celor observate la virusurile adaptate în laborator sau la vaccinurile cu virus viu atenuat. Majoritatea pandemiilor recente au rezultat din transmiterea naturală de la animale la oameni. Prevenirea unor viitoare epidemii ar trebui să se concentreze pe reducerea expunerii oamenilor la virusuri animale prin monitorizare, măsuri de prevenție și limitarea interacțiunilor cu surse potențial periculoase.
