Afacerea azilelor clandestine din Bihor: Decizia instanței privind eliberarea lui Viorel Pașca și a familiei sale
Judecătorul de la Tribunalul București a respins cererea de arestare preventivă formulată de DIICOT în dosarul azilelor ilegale din Bihor, considerând că Viorel Pașca, familia sa și Delia Păcală trebuie să fie cercetați în continuare sub control judiciar. Instanța a explicat că, deși există „suspiciunea rezonabilă” că inculpații au comis infracțiuni de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, aceștia nu mai reprezintă un „pericol social” care să justifice arestarea preventivă, în timp ce DIICOT continuă ancheta.
În analiza sa, judecătorul a evaluat cazul pe baza a trei condiții. Prima condiție a fost îndeplinită, judecătorul stabilind că „s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale” împotriva celor șase inculpați. În ceea ce privește a doua condiție, instanța a concluzionat că există „suspiciunea rezonabilă” că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Judecătorul a subliniat că DIICOT a demonstrat suficient că Viorel Pașca a coordonat activitatea de la Dumbrava, având scopul de a obține beneficii patrimoniale din gestionarea veniturilor persoanelor cazate. De asemenea, Pașca a recunoscut că se afla în contact cu reprezentanți ai instituțiilor pentru a prelua persoane vulnerabile, asigurându-se că acestea nu au locuință și aparținători. Există indicii că persoanele vulnerabile erau supuse unor reguli interne care includeau preluarea bunurilor personale și limitarea contactului cu exteriorul.
În ceea ce privește a treia condiție, judecătorul a menționat că acuzațiile de trafic de persoane și constituire a grupului infracțional organizat sunt grave, dar a subliniat că această cauză este diferită de tipologia clasică a acestor infracțiuni. Judecătorul a remarcat că multe dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost recrutate direct de aceștia, ci au fost direcționate de instituții publice, cum ar fi unități medicale și autorități locale, care nu au găsit soluții alternative pentru protecția acestora.
Instanța a evidențiat că, deși locațiile administrate de inculpați nu respectau cadrul legal, acestea ofereau, totuși, condiții de cazare și îngrijire, inclusiv hrană, îmbrăcăminte și acces la servicii medicale. Judecătorul a concluzionat că majoritatea victimelor erau persoane fără adăpost, fără familie, iar lipsa unei alternative de protecție instituțională diminua intensitatea pericolului concret generat de lăsarea inculpaților în libertate.
În plus, judecătorul a considerat că DIICOT nu a prezentat argumente solide pentru a justifica arestarea preventivă în locul controlului judiciar, având în vedere că activitatea infracțională a încetat prin intervenția organelor judiciare, iar toate locațiile au fost verificate. Niciunul dintre inculpați nu a încercat să influențeze martori sau să distrugă probe, iar riscul de a se sustrage de la urmărirea penală era considerat scăzut.
Astfel, instanța a decis că măsura arestării preventive nu este necesară, având în vedere contextul particular al cazului și circumstanțele în care au fost identificate victimele.
