Evaluarea și supravegherea afecțiunilor renale cronice
Boala cronică de rinichi (BCR) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice, afectând aproximativ 10-11% din populația adultă. Deși este frecventă, BCR rămâne adesea nediagnosticată, având o evoluție asimptomatică în stadiile incipiente. Depistarea precoce a bolii este esențială, deoarece tratamentul administrat la timp poate încetini progresia afecțiunii, reduce riscul cardiovascular și întârzia necesitatea dializei sau a transplantului renal.
În acest context, medicul de familie joacă un rol crucial în identificarea pacienților cu risc, diagnosticarea, monitorizarea și educarea acestora. Screeningul este recomandat, în special, persoanelor cu:
- hipertensiune arterială
- diabet zaharat
- obezitate
- boli cardiovasculare
- vârsta de peste 65 de ani
- antecedente familiale de nefropatii
- insuficiență renală, dializă sau transplant
- boli sistemice (lupus eritematos sistemic, vasculite, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă)
- antecedente de leziune renală acută, litiază renală obstructivă, infecții urinare recurente, infecții cronice cu virusurile hepatice B sau C
- expunere la medicamente și substanțe nefrotoxice, în special antiinflamatoare nesteroidiene
Diagnosticul de BCR necesită cel puțin două determinări, efectuate la un interval de minimum trei luni, care să evidențieze rata filtrării glomerulare estimate (RFGe) sub 60 ml/min/1,73 m² și/sau un raport albumină/creatinină urinară (RACu) ≥30 mg/g. După confirmarea diagnosticului, pacienții sunt încadrați într-o categorie de risc de progresie conform clasificării KDIGO, care se bazează pe asocierea dintre RFGe și albuminurie. Pacienții cu risc minim necesită monitorizare anuală, cei cu risc moderat pot fi urmăriți și tratați în cabinetul medicului de familie, iar cei cu risc înalt sau foarte înalt trebuie evaluați de nefrolog și monitorizați în comun, la intervale de aproximativ 3-4 luni.
Monitorizarea periodică trebuie să includă evaluarea evoluției bolii, a tensiunii arteriale, diurezei, edemelor, simptomelor uremice și a tratamentului administrat, cu identificarea medicamentelor nefrotoxice. Examenul clinic trebuie completat de monitorizarea creatininei, RFGe, RACu, ureei, electroliților, hemoglobinei, iar în stadiile avansate, și a metabolismului fosfo-calcic, precum și de ecografia renală. De asemenea, trebuie urmărite principalele complicații, cum ar fi progresia insuficienței renale, bolile cardiovasculare, anemia, osteodistrofia renală și riscul crescut de fracturi.
Managementul BCR depășește tratamentul medicamentos și implică schimbări susținute ale stilului de viață. Se recomandă reducerea consumului de sare la maximum 5 g/zi, un aport proteic moderat (aproximativ 0,8 g/kg/zi), preferința pentru proteine vegetale, controlul greutății, activitate fizică de minimum 150 de minute pe săptămână, renunțarea la fumat și evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Tratamentul este individualizat și poate include inhibitori ai enzimei de conversie sau sartani, inhibitori SGLT2, statine, alte terapii antihipertensive și antidiabetice, cu ajustarea dozelor în funcție de funcția renală și reevaluarea aderenței la fiecare consultație.
Un control periodic la medicul de familie, însoțit de analize simple de sânge și urină, poate identifica boala cronică de rinichi într-un stadiu tratabil și poate preveni complicațiile severe. Nu așteptați apariția simptomelor.
