Pământul și Calea Lactee într-un vid cosmic
Conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Portsmouth, Marea Britanie, Pământul, Calea Lactee și întreaga ‘regiune locală’ a Universului s-ar afla într-un vid cosmic, un spațiu cu o densitate mai mică a materiei comparativ cu restul Universului.
Studiul sugerează că acest vid local ar putea oferi o explicație pentru ‘tensiunea Hubble’, o problemă frustrantă în cosmologie. ‘Oscilațiile acustice barionice’ (BAO) ar putea susține ideea unei ‘bule Hubble’, în care viteza de expansiune a Universului local este mai mare decât media pe întregul Univers.
Coordonatorul studiului, Indranil Banik, a declarat că o posibilă soluție la inconsecvențele măsurătorilor vitezei de expansiune este aceea că galaxia noastră se află aproape de centrul unui vid local mare. Această configurație ar permite materiei să fie atrasă de gravitație spre zonele cu densitate mai mare, ceea ce ar putea duce la o expansiune aparent mai rapidă a Universului local.
Pentru ca această teorie să fie validă, Pământul și Sistemul Solar ar trebui să se afle central în interiorul bulei Hubble, care ar avea un diametru de aproximativ 2 miliarde de ani lumină și o densitate cu 20% mai mică decât media Universului. Totuși, existența unui vid atât de vast ridică întrebări în contextul modelului LCDM, care sugerează o distribuție uniformă a materiei în Univers.
Pământul și Calea Lactee într-un vid cosmic
Un studiu recent sugerează că Pământul și Calea Lactee s-ar putea afla într-un vid local, contrar modelului cosmologic standard LCDM. Această teorie este susținută de observațiile oscilațiilor acustice barionice (BAO), care indică o distorsiune în relația dintre scara unghiulară BAO și deplasarea spre roșu.
Conform cercetărilor realizate de Banik, aceste unde sonore au călătorit pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a se stabiliza, odată ce Universul s-a răcit suficient pentru a permite formarea atomilor neutri. Aceste unde acționează ca o unitate de măsură standard, esențială pentru cartografierea expansiunii cosmice.
Banik explică faptul că un vid local poate distorsiona ușor această relație, deoarece vitezele generate de vidul local, împreună cu efectul său gravitațional, pot crește deplasarea spre roșu, pe lângă cea cauzată de expansiunea cosmică. Această descoperire deschide noi direcții de cercetare pentru a reconstrui istoria expansiunii Universului.
Următorul pas în cercetare implică compararea modelului de vid local cu alte modele. Acest proces ar putea include utilizarea unor ‘cronometre cosmice’, cum ar fi galaxiile, pentru a determina modul în care rata de expansiune a Universului s-a schimbat în timp, bazându-se pe observațiile populațiilor stelare.
