Strategia ocultă a extremei drepte: Cum „narațiunea” cucerește tineretul educat din Europa
În întreaga Europă, o tendință emergentă zguduie atât presupunerile educatorilor liberali, cât și ale factorilor de decizie. Tinerii care studiază în mai multe țări, vorbesc trei sau patru limbi și absolvă instituții recunoscute la nivel mondial se îndreaptă spre discursuri naționaliste. Deși nu toți, un procent semnificativ dintre aceștia atrage atenția asupra unei schimbări de orientare, conform analizei recente.
Analiza arată cum drumul spre inima tinerilor simpatizanți este ușurat de utilizarea unei povești care naște în receptor sentimentul de apartenență. Exemplele includ succesul electoral al lui Călin Georgescu, explicabil prin utilizarea unui discurs centrat pe identitatea ortodoxă și suveranitatea națională. Este din ce în ce mai evident că extrema dreaptă nu atrage doar pe cei marginalizați economic, ci reușește să exploateze un sentiment primordial de apartenență.
Statisticile din alegerile pentru Parlamentul European din 2024 arată cel mai mare procentaj de voturi din istorie pentru partidele de extremă dreaptă, cu 27% din locuri – 191 din 720 – fiind acum deținute de deputați europeni aliniați acestor grupări. Sprijinul pentru extrema dreaptă în rândul tinerilor sub 30 de ani a depășit 21%, o cifră în continuă creștere din 1989. În Germania, AfD a crescut de la 5% în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani în 2013, la 19% în 2025. În Franța, Adunarea Națională a Marinei Le Pen a fost cel mai popular partid în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 34 de ani în 2024.
Extrema dreaptă este, în general, eurosceptică și reprezintă o amenințare reală pentru integritatea Uniunii Europene. Raportul „Marea Resetare” din 2025, susținut de partidele de extremă dreaptă, prezintă o foaie de parcurs pentru demontarea UE din interior. Răspunsul standard al UE a fost, în general, să facă referire la valori, reforme instituționale și asigurări economice, fără a aborda întrebările esențiale exploatate de mișcările naționaliste: cine ești și unde îți este locul?
Vidul narativ al Uniunii Europene
Mișcările naționaliste nu câștigă pe baza platformelor politice, ci prin identitate, oferind o poveste emoțională, culturală și adesea exclusivistă despre cine este un adevărat european. În contrast, UE oferă un pașaport, o piață și un set de drepturi, dar nu o poveste convingătoare. Această observație nu este nouă, iar integrarea europeană a conținut întotdeauna o tensiune între retorica universalistă și logicile excluzive ale națiunii, rasei și limbii.
În ultimele decenii, UE a neglijat cultura, considerând că apartenența culturală ar apărea ca un produs secundar al integrării politice și economice. Absența unei strategii culturale autentice a lăsat un vid narativ pe care extrema dreaptă l-a umplut treptat.
Capitalele culturale și importanța culturii
Consiliul Europei a semnat Convenția culturală europeană în 1954, recunoscând că reconstrucția politică și economică nu este suficientă fără un proiect cultural comun. Programul „Capitala Europeană a Culturii”, inițiat în 1985, a avut scopul de a consolida sentimentul de apartenență al cetățenilor europeni la un spațiu cultural comun. Peste 70 de orașe din mai mult de 30 de țări au deținut acest titlu, promovând schimburi interculturale și implicare civică.
Cu toate acestea, datele privind finanțarea UE arată cât de puțină importanță acordă aceasta culturii. Programul „Europa Creativă”, cu un buget de 2,44 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, reprezintă doar 0,15% din bugetul total al UE. În contrast, Rusia a cheltuit în 2024 peste 1 miliard de euro pe propagandă culturală, de trei ori mai mult decât bugetul anual al „Europei Creativă”.
Peisajul mediatic și influența digitală
Peisajul mediatic din primii ani ai UE nu mai există. Platformele algoritmice sunt acum principalele canale de interacțiune pentru tinerii europeni, favorizând narațiunile naționaliste. Un sondaj din 2021 arată că 64% dintre tineri folosesc Instagram și 25% TikTok ca surse principale de informații. De asemenea, partidele de extremă dreaptă au depășit partidele mainstream în implicarea pe rețele sociale, datorită conținutului provocator recompensat de algoritmi.
Identitatea europeană și programul Erasmus
Programul Erasmus+ rămâne cea mai puternică dovadă a conceptului european, dar nu produce automat identitatea europeană. Tinerii care se îndreaptă spre partide de extremă dreaptă nu sunt, de obicei, foști participanți la Erasmus. Extinderea programului pentru a include formarea profesională și învățământul secundar ar putea avea un impact semnificativ.
Responsabilitatea instituțiilor și viitorul cultural al Europei
Instituțiile europene au mandatul de a acționa, dar resursele și direcția le lipsesc. Comisia Europeană a anunțat „Busola culturală”, dar aceasta necesită susținere reală. Diplomatizarea culturală trebuie să se concentreze și pe interiorul granițelor Europei.
Universitățile și școlile de afaceri au responsabilitatea de a construi o identitate europeană autentică, nu doar de a crea un mediu divers din punct de vedere național. Experiența de „europenitate” trebuie să fie construită deliberat.
Potrivit Eurobarometrului din primăvara anului 2025, 75% dintre europeni se simt cetățeni ai UE, dar încrederea în instituții nu se traduce în loialitate culturală. Extrema dreaptă a înțeles că identitatea nu poate fi rezolvată prin prosperitate, iar instituțiile care ignoră dimensiunea culturală a politicii vor fi întotdeauna depășite.
Călin Georgescu, un independent, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, având ca bază o narațiune culturală specifică platformei TikTok. Aceasta demonstrează că, în absența unei narațiuni culturale europene puternice, alte narațiuni vor umple acest spațiu.
Dimensiunea geopolitică a politicii culturale
Peisajul actual arată că extrema dreaptă remodelează termenii dezbaterii culturale în cadrul instituțiilor UE, promovând o viziune națională și exclusivistă. Cheltuielile culturale ale blocului rămân în urmă față de rivalii geopolitici care tratează cultura ca pe o infrastructură fundamentală pentru influență.
Fiecare an care trece fără o strategie culturală consolidată este un an în care sentimentul de apartenență este construit de cei care nu au un interes real într-o Europă comună. Această realitate subliniază nevoia urgentă de a aborda identitatea culturală pentru a preveni fragmentarea Uniunii Europene.
