Trump preia strategia lui Nixon: metoda „nebunului” dă roade, dar riscă să aibă consecințe politice severe
Donald Trump pare să fi adoptat strategia diplomatică a lui Richard Nixon în amenințările recente la adresa Iranului, dar ar putea să se gândească mai bine la soarta fostului președinte.
Trump și-a arătat admirația pentru Nixon, în ciuda scandalului Watergate și a plecării acestuia din funcție în disgrație. Președintele american a dus amenințările la un alt nivel, declarând că va „șterge Iranul ca civilizație”, înainte de a renunța, după ce regimul de la Teheran a acceptat, la un preț, redeschiderea strâmtorii Ormuz.
Modelul utilizat este „teoria nebunului” a lui Nixon, concepută pentru a-i determina pe adversari să se îndoiască de sănătatea și stabilitatea mintală a liderului și să fie intimidați să cedeze în moduri improbabile. Nixon a explicat acest concept în 1968, înainte de a fi ales președinte, spunând că dorește ca nord-vietnamezii să creadă că este capabil de orice pentru a opri războiul, inclusiv folosirea armelor nucleare.
Nixon a revenit asupra conceptului în mai multe rânduri, inclusiv față de oficialii sovietici, pentru a fi perceput ca „ușor nebun” și „capabil de brutalitate extremă”. Deși tacticile sale au generat o perioadă de detente cu URSS și semnarea a două tratate de control al armelor, aplicarea lor în Vietnam a dus la bombardamente masive asupra Hanoiului în 1972, având ca scop forțarea negocierilor.
Psihiatrii lui Nixon erau îngrijorați că „poate nu este omul potrivit să aibă degetul pe butonul nuclear”, iar strategia a avut un cost mare pentru reputația și moralitatea sa.
Iranul și strâmtoarea Ormuz
Trump a aplicat o tactică similară imediat după amenințările la adresa Iranului, reușind să obțină redeschiderea strâmtorii Ormuz, o arteră strategică pentru aproximativ 20% din petrolul global, și un tarif de 2 milioane de dolari pentru fiecare navă care trece prin zonă. Ali Vaez, director al programului Iran la International Crisis Group, a subliniat că, având în vedere că Trump nu a obținut încă nicio victorie clară, probabil că caută un gest magistral pentru a putea declara succesul fără ca criticii să poată submina narațiunea.
Deși amenințările puternice pot evita o invazie pe teren și pot forța Iranul să ofere o cale de ieșire, tacticile agresive afectează reputația Statelor Unite și ridică întrebări privind sănătatea mentală și aptitudinea lui Trump pentru funcție.
Moștenirea lui Nixon și inspirația lui Trump
Trump a fost inspirat de Nixon încă din anii ’80, când cei doi au corespondat, iar Roger Stone, un apropiat al lui Trump, a lucrat cu Nixon și are un tatuaj cu fostul președinte. Totuși, analogia cu Nixon aduce un avertisment: repetarea tacticilor „nebunului” poate ajuta pe termen scurt, dar poate avea un cost mare pentru credibilitatea și imaginea liderului. Nixon a plătit un preț ridicat pentru asocierea identității sale cu jocul nebunului – iar Trump ar putea descoperi că istoria se repetă.
