Trump recrutează susținători pentru gestionarea deșeurilor nucleare pe termen nelimitat
Planul administrației Trump de a dezvolta o serie de reactoare nucleare futuriste de mici dimensiuni pentru a alimenta inteligența artificială se bazează pe o strategie veche de eliminare a deșeurilor extrem de toxice: îngroparea acestora la o adâncime foarte mare. Totuși, nu există gropi foarte adânci, iar stocul de aproximativ 100.000 de tone de deșeuri radioactive depozitate temporar în centrale nucleare și alte locații din Statele Unite continuă să crească.
Pentru a rezolva această dilemă, administrația Trump oferă acum o recompensă statelor pentru suportarea materialului radioactiv. Washingtonul face apel la statele americane să se ofere voluntare pentru a găzdui un depozit geologic permanent pentru combustibilul uzat, ca parte a unui campus de facilități care include reactoare nucleare noi, reprocesarea deșeurilor, îmbogățirea uraniului și centre de date. Această solicitare de informații (RFI) marchează o schimbare majoră în politica nucleară a SUA, lăsând deciziile în mâinile comunităților locale, decizii care valorează zeci de miliarde de dolari în investiții și mii de locuri de muncă.
„Combinând toate aceste elemente într-un singur pachet, este vorba despre oferirea unor avantaje importante alături de o instalație de deșeuri care este mai puțin dorită”, a declarat Lake Barrett, fost funcționar al Comisiei de Reglementare Nucleară a SUA (NRC) și al DOE. State precum Utah și Tennessee și-au exprimat deja interesul pentru investiții în energia nucleară.
Biroul pentru energie nucleară a declarat că cererea a stârnit interes, dar nu a comentat cu privire la statele individuale, care au la dispoziție 60 de zile pentru a răspunde. Președintele Donald Trump dorește să multiplice de patru ori capacitatea nucleară a SUA, ajungând la 400 de gigawați până în 2050, pe fondul creșterii cererii de energie electrică, datorită avântului centrelor de date care susțin inteligența artificială și electrificării transporturilor.
În 2025, DOE a selectat 11 noi modele avansate de reactoare nucleare pentru testare rapidă și își propune să construiască trei prototipuri până la 4 iulie anul acesta. Cu toate acestea, acceptarea publică a energiei nucleare depinde parțial de promisiunea îngropării deșeurilor nucleare adânc sub pământ. „O strategie nucleară completă trebuie să includă căi sigure și durabile pentru eliminarea finală, iar acest lucru rămâne un element necesar al RFI”, a declarat purtătorul de cuvânt al Oficiului pentru Energie Nucleară.
Eforturile anterioare de a găsi o soluție s-au lovit de o puternică opoziție locală. DOE a început să caute o instalație permanentă de depozitare a deșeurilor în 1983 și s-a decis asupra Yucca Mountain din Nevada în 1987. Însă fostul președinte Barack Obama a oprit finanțarea în 2010 din cauza opoziției legislatorilor din Nevada, îngrijorați de siguranță și de efectul asupra cazinourilor și hotelurilor, cu aproape 15 miliarde de dolari deja cheltuiți.
Noi modele de reactoare
Pentru a accelera implementarea energiei nucleare, țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada, China și Suedia promovează reactoare modulare mici (SMR). Atractivitatea SMR-urilor constă în faptul că pot fi în mare parte prefabricate, ceea ce le face asamblarea mai rapidă și mai ieftină decât reactoarele mai mari deja utilizate. Experții spun că proiectanții nu sunt obligați să ia în considerare deșeurile încă de la început, dincolo de un plan privind modul în care acestea vor fi gestionate.
Conform unui studiu publicat în 2022, se preconizează că majoritatea noilor SMR vor produce volume similare de deșeuri sau chiar mai mari, per unitate de energie electrică față de reactoarele mari actuale. SMR-urile pot fi amplasate și în zone care nu dispun de infrastructura necesară pentru centrale mai mari, ceea ce crește perspectiva apariției mai multor site-uri nucleare care ar putea deveni, de asemenea, depozite provizorii de deșeuri.
În Statele Unite, „provizoriu” poate însemna mai mult de un secol după închiderea unui reactor. Reuters a contactat cele nouă companii care stau în spatele celor 11 proiecte SMR susținute de programul accelerat al DOE. Unele au afirmat că deșeurile nucleare reprezintă o problemă pentru operatorii reactoarelor și pentru guvern, în timp ce altele au declarat că speră ca progresele tehnologice din următoarele decenii să îmbunătățească perspectivele de reprocesare a combustibilului, deși au convenit că este în continuare necesar un depozit permanent.
O problemă permanentă
Majoritatea deșeurilor din Statele Unite, Canada, Europa și Marea Britanie sunt stocate la fața locului pe termen nelimitat, mai întâi în bazine de combustibil uzat pentru răcire și apoi în rezervoare de beton și oțel. Franța trimite combustibilul uzat la La Hague pentru reprocesare. Cele peste 90 de reactoare nucleare care funcționează în Statele Unite adaugă aproximativ 2.000 de tone de deșeuri pe an la stocurile existente, potrivit DOE.
Până la sfârșitul anului 2024, contribuabilii americani vor fi plătit companiilor de utilități 11,1 miliarde de dolari pentru stocarea combustibilului uzat, o parte din acesta rămânând nociv pentru oameni timp de sute de mii de ani. Situl Dounreay din Scoția, unde ultimul reactor a fost închis în 1994, a trebuit să-și extindă perioada de dezafectare și bugetul din cauza complicațiilor legate de gestionarea deșeurilor.
Consensul a fost că îngroparea deșeurilor cele mai toxice adânc sub pământ este cea mai sigură opțiune, dar încă nu există niciun depozit în funcțiune în lume. Punerea în funcțiune a unui depozit este un proces lent, necesitând acceptul comunității și studii geologice pentru a determina stabilitatea rocilor. Finlanda a înregistrat cele mai mari progrese și este aproape de a deschide primul depozit nuclear permanent din lume la Olkiluoto, cu procesul demarat încă din 1983.
Suedia a început construcția depozitului său permanent în ianuarie 2025, cu scopul de a-l pune în funcțiune până la sfârșitul anilor 2030, iar Canada a convenit asupra unui amplasament în Ontario, pe care intenționează să-l pună în funcțiune până la sfârșitul anilor 2040. Marea Britanie țintește sfârșitul anilor 2050, dar nu a stabilit încă un amplasament. În așteptarea construirii unui depozit permanent, deșeurile de înaltă activitate sunt trimise pentru depozitare la Sellafield, în Anglia.
Unele centrale nucleare dezafectate sunt promovate ca locații pentru centre de date, datorită conectării deja la rețeaua electrică. Totuși, curățarea locului durează, iar combustibilul nuclear iradiat a fost deversat în mare în trecut, ridicând îngrijorări legate de siguranță.
